„În urma cu 64 de ani, în zilele de 28/29 octombrie 1948, episcopii greco-catolici români au fost arestati de autoritatile comuniste. Era momentul în care Biserica Româna Unita ramânea fara pastori, scopul final fiind acela de desfiintare si anihilare a acestei biserici, credinciosii si preotii ei urmând apoi sa fie inclusi, în mod fortat, în Biserica Ortodoxa Româna.
În amintirea acelor momente, la Baia Mare, în zilele de 26-27 octombrie 2012, s-a organizat a VIII-a editie a Simpozionului comemorativ „Arestarea Episcopilor”, unde lucrarile stiintifice expuse de referenti au adus la lumina date, evenimente si interpretari noi din trecutul Bisericii Greco-Catolice, tocmai pentru a ne aminti si cunoaste mai bine evenimentele din jurul anilor 1948-1949. Este salutara contributia la sustinerea acestui Simpozion a Parohiei Greco-Catolice „Sfântul Anton de Padova” si a A.G.R.U. Filiala Baia Mare III, unii din membri ei traindu-si si marturisindu-si credinta „în catacombe”, pentru ca astazi, ea sa fie fructificata în organizarea acestor sesiuni de comunicari stiintifice.
În prezenta unui grup de preoti si credinciosi din împrejurimile Baii Mari, în Biserica „Sfântul Anton de Padova” s-a celebrat Sf. Liturghie pentru Episcopii martiri, pontificata de Preasfintia Sa Vasile Bizau, Eparhul locului. În omilia sa, ierarhul baimarean compara viata de martir a sfântului zilei, Sfântul Dumitru, cu cea a înaintasilor lui, care în anul 1948, nu s-au lepadat de credinta si nu au cedat presiunilor facute asupra lor.
Daca în prima zi, punctul de referinta al simpozionului a fost pus sub semnul credintei si al rugaciunii, a doua zi acesta s-a centrat pe stiinta, prin comunicarile stiintifice prezentate de lect. dr. Ciprian Ghisa, dr. Maria Ritiu, dr. Ioana Bonda, pr. dr. Ioan Tâmbus, pr. dr. Zaharia Pintea, drd. Sergiu Soica si dr. Silviu Sana. Surprinzator, temele abordate de referenti au captat atentia auditoriului, în numele carora pr. Simeon Mesaros a încurajat si mobilizat întreaga sala spre a recepta mesajul fiecarei lucrari si a-l transmite mai departe. S-a vorbit astfel, despre pregatirea clerului înalt, mai exact a canonicilor, în a doua jumatate a veacului al XIX-lea, care, conform relatarii d-soarei Ioana Bonda, nu si-au abandonat idealurile, ci le-au valorificat în mijlocul credinciosilor, organizând parohii si scoli, trasând în acest fel „linii directoare” de cultura si spiritualitate ce au fost urmate si asumate apoi de multi dintre românii transilvaneni. Comunicarea Parintelui Ioan Tâmbus a creionat cu multe si interesante referinte, primul voiaj facut de Episcopul Alexandru Rusu în nou înfiintata eparhie a Maramuresului, vizitând într-o perioada foarte scurta (5-9 septembrie 1931) peste 30 de parohii românesti si rutene. Tot despre Episcopul Alexandru Rusu a vorbit si dl. Sergiu Soica, evidentiind amanunte legate de presiunile facute de autoritatile comuniste asupra ierarhului baimarean, de a trece la Biserica Ortodoxa. Referentul a evocat atitudinea demna a ierarhului baimarean, de refuz al trecerii la Biserica Ortodoxa, în antiteza cu cea a canonicului greco-catolic de Cluj, Emil Iuga, favorit al comunistilor pentru ocuparea scaunului mitropolitan de la Blaj, înca din 1946. Atitudinea acestuia din urma a fost una duplicitara, cerând de mai multe ori, dupa interzicerea Bisericii Greco-Catolice, doar functia de Mitropolit în schimbul trecerii sale la ortodoxie. Aceasta schimbare s-a petrecut în ultimii ani de viata, trecând la Biserica Ortodoxa fara a mai pune conditii. Despre cercul de intelectuali ai revistei „Cultura Crestina” a relatat Pr. Zaharie Pintea, aceasta revista fiind, pe de o parte, „port-drapelul” idealului national, religios si cultural al Bisericii Greco-Catolice, iar pe de alta, un bun si critic observator la adresa curentelor politice de extrema dreapta si stânga, care si-au facut simtita prezenta în tot spatiul românesc. Aceasta pozitie de vârf a revistei blajene a fost câstigata tocmai prin calitatea, perseverenta si daruirea celor care au scris în paginile ei, polemizând, atunci când era cazul, aparând valorile crestine si umane, urmarind promovarea teologiei, filosofiei, literaturii si istoriei. A urmat comunicarea intitulata „Discursuri «teologice» anti-greco-catolice în Nord-Vestul României (1946-1964)” a carui scop principal a fost descifrarea câtorva mesaje de chemare la unificarea bisericeasca adresate clerului si credinciosilor greco-catolici, de catre ierarhii si teologii ortodocsi. Între promotori, mijloace si discursul oficial s-a cautat daca a existat o motivatie teologica a unificarii bisericesti din 1948, evidentiind argumentele si metodele folosite pentru receptarea mesajului de catre credinciosi. Tot pe perioada anilor de clandestinitate a Bisericii Greco-Catolice a vorbit si d-na prof. Maria Ritiu, a carei referinte concrete despre „calai”, victime si tortionari, a introdus auditoriul în cazuri reale întâmplate în zona Maramuresului. O comunicare interesanta a fost prezentata de Ciprian Ghisa a carui tema, substituie oarecum metoda investigatiei istorice cu cea a investigatiei timpului prezent, în ale carei valente, Biserica Greco-Catolica din România încearca sa îsi faca loc, pentru a fi actuala si aproape de credinciosii sai, asa cum a fost în decursul istoriei sale. Tinând pasul cu provocarile modernitatii, aceasta a reusit sa se constituie ca impuls si reper chiar si pentru Biserica Ortodoxa Româna din Transilvania, în a-si disciplina si organiza proprii credinciosi.
Sub semnul credintei si al stiintei, la Baia Mare, în aceste zile ne-am amintit despre oameni, fapte si cuvinte. Roadele acestei întâlniri au fost bogate, pe de o parte, prin diversitatea temelor abordate de cercetatori, iar pe de alta, prin publicul prezent, în ale carui întrebari si evocari, ne-am regasit cu totii, scriind împreuna aceasta fila de istorie, în memoria episcopilor greco-catolici martiri.