„Joi, 5 iulie a.c., parintele Raimondo Salanschi, parohul greco-catolic din Vicenza (Italia) a sustinut teza de doctorat intitulata „Particularitati ecleziologice ale Eparhiei Greco-Catolice de Oradea în primul secol al existentei sale”.
Lucrarea prezentata este o importanta contributie la aprofundarea chestiunilor legate de formarea si activitatea Episcopiei Greco-Catolice de Oradea în primul ei secol de existenta (1777-1873).
Sustinerea tezei a avut loc în Sala Ferdinand al Facultatii de Istorie din cadrul Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca.
Prin aceasta sustinere parintele a concluzionat un drum de mai multi ani de studiu si cercetare, în care a frecventat biblioteci si arhive din mai multe tari.
La sustinerea tezei au fost prezenti: prof. universitar dr. Cornel Sigmirean, conducator stiintific si vice-cancelar al Universitatii „Petru Maior” din Târgu Mures, prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, referent si rector al Universitatii din Cluj, membru al Academiei Române, prof. univ. dr. Blaga Mihoc, referent si cercetator la Muzeul Tarii Crisurilor din Oradea, prof. univ. dr. Corina Teodor, referent si profesoara la Universitatea „Petru Maior” din Târgu Mures, prof. univ. dr. Ovidiu Ghitta, decanul Facultatii de Istorie din Cluj-Napoca.
Au participat, de asemenea, PS Virgil Bercea, eparh greco-catolic al Orazii Mari si decan al Facultatii de Teologie din cadrul Universitatii Babes-Bolyai, pr. Horea Ovidiu Pop, profesor de istorie la Facultatea de Teologie de la Departamentul oradean al Facultatii clujene, profesorul Giordano Altarozzi de la Universitatea „Petru Maior” din Târgu Mures, Giuseppe Munarini, doctor în Filologie la Universitatea „Babes-Bolyai”, venit drept reprezentant al Protopopiatului greco-catolic român din Nord-Estul Italiei, familia si alte rude ale doctorandului si ale sotiei.
Legat de motivatiile care l-au determinat sa aleaga aceasta tema, doctorandul a explicat ca „în primul rând am considerat ca dupa multi ani se impunea o cercetare asupra trecutului institutiei ecleziale oradene care sa îmbine istoria cu teologia. În al doilea rând – a declarat doctorandul – am urmat Facultatea la Oradea si prin urmare am considerat ca era o obligatie morala fata de Episcopia din Oradea, care m-a educat în institutiile proprii si, prin burse de studiu, în scoli occidentale”.
Teza este rezultatul unor cercetari în arhive si biblioteci din România, Italia (în special la Venetia, Padova si Vicenza), Ungaria (Budapesta, Nyíregyháza), asa cum o dovedeste bibliografia de la sfârsit, în care se poate distinge, ca de altfel si în continutul tezei, atât fonduri de arhiva de la Directia Judeteana Bihor a Arhivelor Nationale, din Arhiva Episcopiei Ortodoxe de Oradea, din cea a Institutului Teologic Greco-Catolic din Oradea, de la Muzeul orasenesc din Beius, cât si numeroase documente edite, studii si articole de specialitate, românesti si straine.
În ceea ce priveste cercetarea sa – a explicat doctorandul – aceasta, chiar daca este rodul unei îndelungate investigatii, nu se prezinta ca fiind una exhaustiva: «cercetând, am luat contact cu imensitatea materialului informativ si am intuit ca ma aflu într-o „ignoranta” care înca ma învaluie si care necesita multa lumina, multa munca. Lucrarea nu este, totusi, una facuta în graba ci, asa cum spusesem înainte, rodul unor cercetari îndelungate, în care m-am straduit, cu ajutorul profesorilor mei, sa aduc la lumina pagini necercetate din trecutul bisericii mele».
Au urmat apoi referatele referentilor care, dupa prezentarea acestora, au formulat mai multe întrebari legate de metodologia si continutul tezei.
Comisia, dupa obisnuita „retragere” pentru deliberare, a conferit candidatului titlul de Doctor în Istorie, cu calificativul „foarte bine”, cu recomandarea de a publica teza în forma actuala.
Dupa sustinere profesorii si toti cei prezenti au fost invitati la prânz într-un restaurant din apropiere.
A fost o ocazie pentru o întâlnire senina dintre persoane care traiesc departe, dar care sunt legate de prietenie si de interese comune.