In memoriam Valeriu Traian Frentiu – 90 de ani de la instalarea în scaunul episcopal de Oradea Mare,

„Pe data de 3 mai a anului 1922 era instalat oficial la Oradea episcopul Valeriu Traian Frentiu… Cel care a fost înainte de anul 1948 episcopul Eparhiei de Oradea Mare s-a nascut la 25 aprilie 1875 în orasul Resita, din parintii Ioachim, preot, si Rozalia. Dupa studiile teologico-filosofice urmate la Budapesta (1894-1898), a fost hirotonit preot la data de 28 septembrie 1898. În anul 1902 a fost promovat doctor în Teologie.
A activat initial în Eparhia de Lugoj, îndeplinind functia de cancelar, paroh, apoi Vicar foraneu, pentru ca pe 4 noiembrie 1912, la vârsta de 37 de ani, sa fie numit episcop al Lugojului. La 25 februarie 1922 episcopul Frentiu a fost transferat la Oradea, fiind instalat la 3 mai acelasi an.
Dupa moartea Mitropolitului Alexandru Nicolescu, în anul 1941, episcopul Frentiu a îndeplinit functia de Administrator Apostolic al Arhidiecezei de Alba-Iulia si Fagaras, pastorind aici pe toata perioada razboiului, în perioada cea mai dificila pentru Biserica românilor din Transilvania si în acelasi timp în perioada în care autoritatile pregateau, la initiativa lui I.V. Stalin, scoaterea Bisericii Române Unite în afara legii.
În anul 1947 a revenit la Oradea, însa un an mai târziu a fost arestat (28 octombrie 1948), dus în lagarul de la Dragoslavele, apoi, în februarie 1949, la Manastirea Caldarusani. În 1950 a ajuns în Penitenciarul de la Sighet, unde, dupa 2 ani, nemaiputând suporta duritatea regimului de exterminare, a murit la data de 11 iulie 1952. Asemenea si celorlalti episcopi morti la Sighet, a fost înhumat într-o noapte, fara sicriu, într-o groapa comuna din Cimitirul Saracilor. Mormântul a fost nivelat pentru a nu se mai cunoaste locul înhumarii si pentru a se evita pelerinajele la mormintele martirilor ucisi la Sighet. În mod simbolic, o urna cu pamânt adus din Cimitirul Saracilor de la Sighet este depusa în cripta catedralei din Oradea, alaturi de ierarhii înaintasi care au slujit Bisericii lui Hristos pastorind aceasta Eparhie.
Sa ne rugam Domnului pentru ca martiriul episcopului Valeriu Traian Frentiu sa fie recunoscut si aici pe pamânt, prin ridicarea lui, si a celorlalti episcopi martiri ai temnitelor comuniste, la cinstea altarelor. El a marturisit lumii ca Dumnezeu este Stapânul istoriei, punându-si speranta în Isus Mântuitorul, fiind un pastor care a aratat tuturor calea spre unitate, chiar si cu pretul vietii, pentru ca toti sa fie una! În veci sa fie pomenirea lui!