„Urmând exemplul Mântuitorului, care deseori urca în munte sa se roage, în perioada 26-28 februarie 2010, comunitatea de studenti ai Colegiului „Sfânta Familie” din Oradea s-a aflat în statiunea Vârtop din Muntii Apuseni, pentru deja obisnuitele exercitii spirituale anuale. Înconjurati de peisajele calde ale Apusenilor, strajuiti de culmile marete învesmântate în albul pur al zapezii, studentii au raspuns pozitiv chemarii formatorilor de a urma o pregatire spirituala mai intensa în vederea praznicului ce se apropie. Parintele Florian Gui, vicarul general al Eparhiei de Oradea, a fost cel care, la cererea studentilor, i-a îndrumat pe acestia prin meditatiile sale pentru al doilea an consecutiv. Parintele a facut o trecere în revista a pericopelor evanghelice care însotesc duminicile triodului, urcând înspre Paste la fel cum noi am urcat în munte, mai aproape de Dumnezeu, si oferind personajele acestor pericope drept prilej de introspectie. Astfel, fiecare dintre participanti a putut trai pentru putin timp alaturi de Zaheu cel mic la trup dar, dupa toate probabilitatile, si la suflet, alaturi de fiul risipitor si tatal milostiv dar si de fratele mai mare, personaje cu care fiecare dintre noi se confrunta uneori într-o masura mai mare sau mai mica.
Ziua de reculegere nu putea fi deschisa într-un mod mai potrivit decât prin celebrarea Sfintei Liturghii, la care cei prezenti au fost invitati sa-si prezinte intentiile de rugaciune pentru cei raposati, dragi inimilor lor. Întregul program spiritual s-a desfasurat într-un perfect climat de seninatate, prietenie si bunavoire. Încheierea reculegerii s-a facut printr-o celebrare penitentiala ce a cuprins o examinare ghidata a constiintei, la care tinerii au încercat sa patrunda în strafundul constiintei lor si sa extraga de acolo orice fapta nepotrivita, orice rau al sufletului, asternându-le în mare taina pe o bucata de hârtie. A urmat apoi Calea Crucii în aerul rece al muntilor, la sfârsitul careia, printr-un gest simbolic, biletelele cu pacate au fost arse la picioarele crucii, ramânând hotarârea îndreptarii.
Nu au lipsit nici momentele de destindere, serile cu cântece si jocuri, iesirile pe pârtie, toate menite sa ne ajute sa ne cunoastem si altfel decât pâna acum, cu talentele fiecaruia, cu darul fiecaruia de a vorbi, de a cânta, de a-si deschide inima spre ceilalti.
Se cuvine a multumi pentru toate aceste zile minunate parintelui Paul Popa si doamnei Ramona Dragos de la Biroul Pastoral Eparhial, care au dus greul organizarii, parintelui Adrian Podar, care si-a oferit disponibilitatea în favoarea celor care au dorit sa-si deschida sufletul în fata lui Dumnezeu si a petrecut alaturi de noi si nu în ultimul rând parintelui vicar Florian Gui, pentru ca stie si reuseste sa fie aproape de tineri si sa le ofere „harul dupa masura darului lui Hristos”.
La anul… IAR!