„În perioada 12-31 mai, împreuna cu un grup de 31 de pelerini, am petrecut luna dedicata Maicii Domnului acolo unde ea s-a prezentat umanitatii ca si „imaculata conceptiune” si protectoare împotriva violentei si a raului rezultat din pacatele noastre, la Lourdes si la Fatima. De fapt itinerarul nostru a fost cu mult mai complet si a avut nu doar un caracter strict spiritual, ci si cultural.
Cu ajutorul Preacuratei ne-am rugat în sanctuarele mariane amintite dar si în locuri încarcate de spiritualitate precum Strasbourg, Paris, Barcelona, Lisabona, Sevilia, Granada, Padova, Assisi, San Giovani Rotondo, Monte Casino, Montserat, Cascia,Venetia si nu în ultimul rând centrul crestinatatii catolice, eterna cetate Roma. În mod spiritual ne-am întâlnit cu Bunul Dumnezeu prin sfintii sai precum apostolii Luca si Marcu, prin Padre Pio, Sf. Benedict, Sf. Scolastica, Sf. Francisc, Sf. Anton de Padova, Sf. Rita, Sf. Clara de Asisi nume cu rasunet în spiritualitatea noastra dar si Sf. Ambogast, Sf. Ecaterina Laboure…
Universalitatea Bisericii care a organizat acest pelerinaj a fost data si de componenta grupului astfel au fost credinciosi greco-catolici, romano-catolici si ortodocsi, români si maghiari care s-au rugat împreuna si l-au slavit pe Bunul Dumnezeu cu pricesnele si starea lor de suflet. Au fost încercari dar si momente de har, în care fiecare dintre noi am putut sa ne apropiem mai mult de Creatorul.
S-a propus grupului sa lasam în grija Maicii Domnului neajunsurile, problemele si toate gândurile care ne tulbura si pun o bariera între noi si El. Unii dintre noi am reusit în mod impecabil acest lucru, altii nu au vrut sau nu au putut, dar prin faptul ca am fost si ne-am rugat împreuna în aceste trei saptamâni fiecare dintre noi în mod direct sau indirect prin aproapele, poate cel din alta biserica, am câstigat ceva pentru suflet. Am avut pelerini cu nevoi speciale, grav bolnavi una dintre ele având nevoie de însotitor, a caror stare de sanatate s-a îmbunatatit simtitor. Cu un cuvânt l-am cautat pe Domnul si chiar daca nu putem afirma ca l-am gasit, deoarece nu avem înca o certitudine pentru asta, am mai facut un pas spre El.
M-a tulburat remarca facuta de un participant ortodox la acest pelerinaj: „De ce parinte nu se pot întelege si iubi, asa cum suntem noi cei din acest grup, credinciosii bisericilor noastre (Greco-Catolica si Ortodoxa) si mai ales preotii si ierarhii lor? De ce nu se roaga si nu sunt împreuna asa cum noi suntem? Eu cu sotia mea traiesc de peste 50 de ani, ea este greco-catolica iar eu ortodox, fiecare dintre noi suntem în corul bisericilor noastre si fiecare când ne întoarcem acasa de la Sf. Biserica aducem pentru celalalt si pentru familia noastra ceea ce ne daruieste mai sublim si mai bun Isus în Sfânta Liturghie. El este iubire! Si pe mine nu ma va putea niciodata opri decizia unui sinod de a ma ruga cu sotia mea, de a-mi trai cu ea credinta…” Întrebarea pe mine m-a miscat profund. Raspunsul dat de mine a fost conform conceptiei mele de viata privind relatia cu credinciosii altor biserici – respect principiul de baza al crestinatatii, iubirea neconditionata fata de oamenii creati de Bunul Dumnezeu, care cu totii sunt potentiali sfinti. Al dumneavoastra care este…?
L-am cautat pe Domnul în acest pelerinaj, „am vorbit” cu El, ne-am închinat Lui, cu un cuvânt am trait mai bine prin El si cu El. „Ce bine-i când fratii sunt împreuna”, noi vom ramâne mereu împreuna si ne vom ruga unii pentru altii pâna când, poate din nou, vom fi mai aproape unii de altii împreuna cu El.