AcasăŞtiri201315 Ianuarie: Interviul PS Virgil Bercea în săptămânalul Bihoreanul

Episcopia Greco-Catolică Oradea

Adresă:

Str. Mihai Pavel nr. 4
410210 - Oradea
România

Telefon:

+40.259.436.492 +40.359.410.844 +40.359.410.845

Fax:

+40.259.430.509

Email:

Utilizatorii care au cont de email pe acest site, se pot autentifica folosind:

Ştiri

Interviul PS Virgil Bercea în săptămânalul Bihoreanul

Interviul PS Virgil Bercea în săptămânalul Bihoreanul

PS Virgil Bercea, Episcopul Greco-Catolic al Oradiei: "Creştinismul este unul singur. Noi, oamenii, l-am sfâşiat"
Acum trei decenii, avea o viaţă dublă. Cine ar fi crezut că, odată ajuns acasă, tânărul inginer agronom îşi ia gentuţa cu "ustensilele" de preot şi, sfidând interdicţiile regimului, duce cuvântul Domnului în clandestinitate, prin căsuţe şi apartamente de bloc, celor care se încăpăţânau să ţină vie credinţa greco-catolică? Azi, la 55 de ani, inginerul din Târgu Mureş a strâns deja un deceniu şi jumătate "vechime în munca" de episcop.
La început de an, PS Virgil Bercea a povestit BIHOREANULUI cum a reuşit să crească în viaţă, împăcând Agronomia de la Cluj cu studiul teologiei în clandestinitate, mai apoi slujind ca preot "nelegitim", pentru ca după revoluţie să obţină nu doar un master şi un doctorat la Universitatea Urbaniană de la Roma, ci şi binecuvântarea Papei de a păstori, din 1996, Episcopia Greco-Catolică a Oradiei.
- Care era situaţia Bisericii Greco-Catolice imediat după Revoluţie şi cum a evoluat ea?
- În 31 decembrie 1989 Biserica Greco-Catolică a fost repusă în drepturi, dar nu existau "norme de aplicare", nimeni nu ştia ce trebuie făcut cu bunurile ce au aparţinut acesteia. Eu am crezut că fraţii ortodocşi vor avea o mare deschidere faţă de noi. Din păcate, n-a fost aşa. Noi nu mai aveam nimic. În sediile episcopiilor noastre funcţionau instituţii de stat (la Oradea era Biblioteca Judeţeană), iar prima liturghie după Revoluţie am ţinut-o sub cerul liber, în piaţa centrală din Târgu Mureş. În iunie 1990 l-am însoţit pe episcopul Alexandru Todea la Roma, unde se întorcea după o absenţă de 50 de ani. La Sinodul episcopilor, în faţa Papei, fiecare episcop avea voie să ţină un discurs de maxim 8 minute. Părintele Todea a vorbit, într-o linişte mormântală, o jumătate de oră. Iar Papa Ioan Paul al II-lea a spus că cine a tăcut 50 de ani are voie să vorbească o săptămână fără să fie întrerupt. În anul următor Sfântul Părinte l-a făcut cardinal pe Alexandru Todea. Ţinea fosrte mult la el, erau şi asemănători fizic. A urmat o perioadă în care am luptat pentu retrocedarea lăcaşurilor de cult. În Episcopia de Oradea sunt acum 90.000 de credincioşi, iar o mare parte din biserici au fost restituite.
- Aţi reuşit să obţineţi inclusiv Catedrala Sf. Nicolae. Cât de mult a dăunat asta relaţiei cu Biserica Ortodoxă? Cum sunt aceste relaţii acum?
- Cred că retrocedarea Catedralei nu a dăunat. Din păcate, însă, relaţiile instituţionale cu Biserica Ortodoxă nu sunt prea bune.
"Instituţional mai sunt probleme"
- Dar este interzis ca ortodocşii şi greco-catolicii să slujească alternativ în aceeaşi biserică? Nu se poate instaura această regulă?
- Am insistat pe celebrarea alternativă, mai ales la sate, unde nu are rost să se construiască o a doua biserică. Din punct de vedere canonic e permisă slujirea alternativă. În Italia în 200 de biserici catolice slujesc preoţi ortodocşi, în Spania în peste 100, în Germania, de asemenea, sunt 70. Adică se poate în orice ţară numai în România nu? Nu înţeleg de ce este această frică. Biserica Ortodoxă nu are de ce să se teamă că mari mase ale credincioşilor s-ar îndrepta spre noi. După atâţia ani, oamenii şi-au găsit calea. Cred că în primul rând ar trebui să ne ajutăm unii pe alţii.
- În Oradea păstoresc de câţiva ani patru episcopi încă tineri, cultivaţi şi energici. Dvs., PS Sofronie Drincec, PS Bocskei Laszlo şi PS Csuri Istvan. Ce relaţii personale aveţi cu fiecare?
- Am relaţii bune cu fiecare. Personal mă înţeleg foarte bine şi cu PS Sofronie, din păcate instituţional mai sunt probleme.
- Sunteţi român şi catolic în acelaşi timp. De cine vă simţiţi mai apropiat, de omologul romano-catolic sau de cel ortodox?
- Şi de unul şi de altul, la fel.
- Ce aţi simţit atunci când episcopul ortodox a fost mustrat pentru sfinţirea Agheasmei Mari împreună cu dvs.?
- Am suferit pentru că s-au spus foarte multe minciuni. Nu a fost vorba de sfinţirea agheasmei. Fiecare am sfinţit agheasmei în biserica proprie. A fost vorba de binecuvântarea apelor. Noi am vrut să reînviem un obicei din perioada interbelică, când episcopul greco-catolic şi cel ortodox ieşeau la Criş şi-i binecuvântau apele. La acea vreme, ţinta dezinformării nu era PS Sofronie, ci patriarhul Daniel. Se ştie că mitropolitul Corneanu îl susţinuse pe patriarh, iar PS Sofronie fusese auxiliarul lui Corneanu. Atât mitropolitul cât şi episcopul au fost atacaţi pe nedrept, primul, după cum se ştie, pentru că s-a împărtăşit la o biserică greco-catolică. Dar nici acela nu e un păcat! Şi eu m-am împărtăşit în biserici ortodoxe şi pot oricând să o mai fac. Creştinismul este unul singur dar din păcate noi, oamenii, l-am sfâşiat.
"N-au avut pe cine pune episcop"
- Puţini orădeni ştiu că aveţi o pregătire de inginer agronom...
- Aveam nişte vecini care au făcut Agronomia şi ei m-au lămurit să aleg această specialitate. Eu am învăţat cu pasiune şi consider cercetarea un domeniu fantastic. Anual mergeam la examene la Bucureşti, eram interesat de meserie. Mai mult, mi s-a propus şi să merg la Cluj să predau la facultate. Şeful de la Târgu Mureş mi-a atras însă atenţia că dacă vreau să merg ca profesor va trebui să devin membru de partid, aşa că am renunţat la cariera didactică.
- Cum aţi ajuns la preoţie?
- Mulţi spun că datorită faptului că eram nepotul părintelui Todea. Din mulţimea de nepoţi pe care i-a avut eu am fost cel care a simţit chemarea spre Biserică. Am studiat teologia în timpul facultăţii, cu preoţi ieşiţi din puşcăriile comuniste, vizitându-i săptămânal acasă, pe ascuns. Colegii mei nici nu cred că ştiau că sunt preot. Mergeam duminicile şi slujeam pe la case, prin blocuri. Riscul era mare. Ca să nu se audă slujba la vecini dădeam radioul tare în camera alăturată. Aveam doar un patrafir şi o cruce. Când m-a hirotonit în clandestinitate, în 1982, părintele Todea mi-a zis că nu-mi poate oferi reverendă, ci doar dreptul de a muri pentru credinţă. Eu personal nu am fost hărţuit de Securitate. Poate şi pentru că mergeam cel puţin de două ori pe săptămână la Reghin, la părintele Todea, care era sever supravegheat, deci eram şi eu sub observaţie. Nu pot însă nega că nu mi-a fost frică. Lunea, când mă întorceam la serviciu, mi-era teamă să nu se întâmple ceva rău.
- Ce anume a contat în alegerea dvs. ca episcop?
- Faptul că în acel moment nu aveau pe cine să pună! Eram la Roma în 1992, la studii. M-a căutat nunţiul apostolic John Bukovski, un american cu origini slovace. M-a întrebat cum stau cu masteratul şi mi-a cerut să vin acasă după ce îl termin. Aşa am ajuns vicar general la Blaj. Acelaşi nunţiu Bukovski mi-a spus în 1994 că Papa m-a ales ca episcop auxiliar.
"Credincioşii sprijină biserica, biserica sprijină urbea"
- Biserica Greco-Catolică patronează mai multe aşezăminte sociale, medicale şi şcolare. De ce puneţi un preţ atât de mare pe operele acestea?
- Pentru că, pe lângă rolul spiritual al Bisericii, nu trebuie să uităm de cei săraci. Biserica catolică şi-a asumat acest rol şi a fost deschizătoare de drumuri. Preoţii catolici au fost primii care s-au ocupat de ajutorarea drogaţilor şi a prostituatelor.
- Primarul Bolojan v-a mulţumit în mai multe rânduri pentru implicarea în viaţa urbei. Aţi lăsat terenuri oraşului, în vreme ce alţii cer favoruri fiscale. Cum vedeţi rolul bisericii în comunitate? Cine pe cine e chemat să sprijine?
- Cred că trebuie să ne sprijinim unii pe alţii. Biserica este formată din credincioşi şi e o biserică vie. Credincioşii sprijină biserica, iar aceasta sprijină urbea din care face parte. Noi şi Primăria suntem instituţii care ne completăm. Înainte de 1948 aveam foarte multe proprietăţi, dar şi atunci acestea erau puse în slujba comunităţii. Acum avem Liceul Greco-Catolic care este apreciat pentru calitatea învăţământului. Ştiţi că datează din 1784 şi a fost prima şcoală în limba română din oraş? Când vine un profesor nou să-mi ceară acordul eu îl întreb dacă merge la biserică, nu-l întreb la ce biserică merge. Liceul nu este unul confesional. Atunci când am fi putut accesa fonduri europene pentru renovarea şi dotarea lui nu s-a înţeles asta şi am pierdut finanţări importante.
- Când se va termina renovarea Catedralei Sf. Nicolae şi a reşedinţei episcopale? Mai sunt prevăzute noi lăcaşe de cult?
- E greu de spus, pentru că mare problemă sunt banii. Sper ca anul acesta să terminăm exteriorul catedralei. Trebuie să înlocuim ferestrele şi să punem vitralii. Renovarea pe exterior costă 850.000 de euro. Toţi cred că pentru noi e simplu, pentru că primim bani de la Vatican. Nimic mai fals. Episcopiile au datoria morală să sprijine Vaticanul şi nu invers. Renovarea sediului Episcopiei ne mai costă un milion şi jumătate de euro. Vom mai construi şi biserici. În zona Ciuperca, acolo unde am pus la dispoziţie teren Primăriei, aş dori o biserică de unde să pornească Drumul Crucii.
"M-a păzit Dumnezeu"
- Orădenii vă văd adesea pe stradă singur, îmbrăcat simplu, iar unii sunt surprinşi să constate că nu aveţi un alai în jur. De ce aţi ales acest mod de vă înfăţişa lumii?
- Pentru că aşa sunt eu. Nu reverenda îl face pe om, înainte de 1989 eram preot fără reverendă. Dar mi se pare că ar fi şi nepotrivit să merg aşa îmbrăcat la cumpărături.
- Sunteţi şi decan al Facultăţii de Teologie Greco-Catolică. Ce vă place cel mai mult în relaţia cu tinerii învăţăcei?
- Tinerii sunt o sursă inepuizabilă de viaţă şi speranţă. E foarte important să ştii să stai pe lângă tineri. Astăzi ei au o şansă fantastică în a se instrui. Şi eu învăţ de la ei, şi ei de la mine. Mulţi se întreabă ce vor face absolvenţii. Nu toţi vor ajunge preoţi, unii o fac ca a doua facultate sau la o vârstă mai înaintată şi nu renunţă la meseriile de bază. Iar preoţii nu vor fi niciodată prea mulţi, căci preoţia nu e o meserie, ci o chemare.
- Vă arătaţi foarte implicat în viaţa comunităţii. De Crăciunul trecut aţi avut chiar şi o energică luare de poziţie faţă de companiile care îşi ţin angajaţii la serviciu de sărbători, în loc să-i lase în familie...
- Eu fac parte din Comisia Episcopilor Catolici care ţine legătura cu instituţiile europene. Avem probleme care frizează absurdul. Căsătoriile între persoanele de acelaşi sex, sau posibilitatea ca un copil să aibă cinci părinţi: doi donatori, o mamă surogat şi doi părinţi care-i cresc. Noi încercăm în modul cel mai pozitiv să informăm guvernele ţărilor noastre când apar diverse derapaje. Aşa şi când am auzit că oamenii sunt obligaţi să lucreze în ziua de Crăciun. Am luat atitudine. Era inadmisibil să se petreacă aşa ceva, mai ales că am constatat că firma Real doar în România lucra de Crăciun.
- Sunteţi pasionat de condusul autoturismului? Aţi avut chiar şi un accident...
- Nu conduc din plăcere, ci din necesitate. Dacă merg la un Sinod la Blaj mi se pare nepotrivit să duc cu mine un şofer, pe care să-l ţin acolo blocat trei zile. Am avut nu un accident, ci trei, dar m-a păzit bunul Dumnezeu (îşi face cruce).
"Am avut prietenii, nu şi iubiri"
- Am tot fost ameninţaţi că vine sfârşitul lumii. Dvs. ştiţi când se va întâmpla asta?
- Păcat că o parte din media face atâtat tapaj pe subiectul acesta. De foarte multe ori s-a prezis sfârşitul lumii. El va veni când Dumnezeu va decide că trebuie să vină. Dacă noi suntem însă pregătiţi sufleteşte, nu ne sperie sfârşitul lumii. Oricum suntem datori cu o moarte...
- Care e rolul bisericii azi, într-o societate materialistă şi tot mai tehnologizată?
- Biserica dă un sprijin mai ales oamenilor care nu se mai regăsesc în această societate fără repere. E important de ştiut că există un loc în care putem spune tot. Domnul ne ascultă şi regăsim în el o pace a sufletului.
- Cum e văzută Biserica Unită cu Roma la Vatican?
- Bine, din moment ce PF Lucian a ajuns cardinal. Avem parte de o apreciere maximă. Eu i-am oferit anul trecut o icoană Sfântului Părinte şi şi-a adus aminte de mine. Şi nu e uşor ca Papa să te ţină minte când în lume suntem 4.500 de episcopi.
- Vă imaginaţi viaţa în afara bisericii? Aţi fost îndrăgostit vreodată? Aveţi regrete că nu v-aţi întemeiat o familie?
- Când am fost student am avut prietenii, nu şi iubiri. Mi-am pus întrebarea: de ce oare? Am discutat şi cu părintele Todea personal aceste aspecte. El niciodată nu m-a îndemnat să devin preot. Când alegi drumul celibatului trebuie să fii conştient că alegi singurătatea. Te trezeşti la 40 de ani singur, văzând că cei de-o seamă cu tine au familie iar tu nu ai nimic. Momentele mele de singurătate le ofer lui Dumnezeu, merg pe drumul pe care El m-a chemat.
- Un gând de An Nou pentru bihoreni?
- Să aibă încredere în Domnul şi în ei înşişi! Şi dacă ne suflecăm mânecile şi ne apucăm de muncă, poate reuşim să facem ceva pentru Bihorul nostru.
Mircea Chirilă, www.ebihoreanul.ro

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.

Rugăciune pentru beatificarea episcopilor greco-catolici martiri

Rugăciune pentru beatificarea episcopilor greco-catolici martiri

Caută ştire:

Anul: 2017 » Eveniment: Simpozion omagial în Anul Jubiliar Bazilian » Titlu: 24099.jpg

Anul: 2017
Eveniment: Simpozion omagial în Anul Jubiliar Bazilian
Titlu: 24099.jpg