AcasăŞtiri201213 August: Comemorare la Văşad – Mitropolitul Ioan Vancea de Buteasa (1820-1892)

Episcopia Greco-Catolică Oradea

Adresă:

Str. Mihai Pavel nr. 4
410210 - Oradea
România

Telefon:

+40.259.436.492 +40.359.410.844 +40.359.410.845

Fax:

+40.259.430.509

Email:

Utilizatorii care au cont de email pe acest site, se pot autentifica folosind:

Ştiri

Comemorare la Văşad – Mitropolitul Ioan Vancea de Buteasa (1820-1892)

Comemorare la Văşad – Mitropolitul Ioan Vancea de Buteasa (1820-1892)

Pe firmamentul istoriei noastre, numele Mitropolitului Ioan Vancea este scris cu litere de aur, semnele lăsate de ierarhul care a condus destinele Bisericii Greco-Catolice româneşti timp de aproape 30 de ani, din a doua jumătate a veacului al XIX-lea, fiind vizibile şi astăzi. Un om a cărui valoare a fost dată de implicarea sa în păstorirea Bisericii încredinţate, şi de susţinerea drepturilor românilor de ambele confesiuni din Transilvania.
Duminică, 5 august 2012, satul Văşad a îmbrăcat straie de sărbătoare, cu această ocazie, pe peretele Bisericii greco-catolice din localitate, fiind dezvelită o placă comemorativă, la împlinirea a 120 de ani de la trecerea la cele veşnice a Mitropolitului Ioan Vancea de Buteasa. Alături de preotul paroh, Vlad Voicu, au onorat prezenţa la Sfânta Liturghie, preoţii Sorin Crăciun, Alexandru Cervid, ipodiaconii Eduard Fischer şi Graţian Guiaş, cuvântul de învăţătură fiind rostit de preotul Sorin Crăciun. La acestă comemorare, care face onoare eparhiei noastre, s-au alăturat în rugăciune credincioşi din Oradea, Valea lui Mihai, Curtuiuşeni şi Satu Mare, încurajând vechea comunitatea greco-catolică din Văşad. La finalul Sfintei Liturghii a fost evocată personalitatea Mitropolitului Ioan Vancea, urmată de dezvelirea plăcii comemorative de către unul dintre nepoţii Mitropolitului, în persoana d-lui Viorel Vancea, şi apoi, de ceremonia de sfinţire a acesteia.
Acest moment, deosebit de important în istoria Văşadului şi a eparhiei noastre, semnalează pentru posteritate că ştim să ne cinstim înaintaşii, care prin efort şi rugăciune au contribuit semnificativ la ridicarea culturală şi spirituală a românilor.
Pentru noi, cei din eparhia orădeană, numele Mitropolitului Ioan Vancea este legat de Văşad, una din cele mai vechi parohii bihorene (înfiinţată în anul 1746). Caracterizat de canonicul Georgescu ca fiind „cel mai deştept, mai harnic şi mai bun” dintre cei cinci copii ai familiei Gheorghe şi Floare (născută Nistor) Vancea, tânărul Vancea a fost apreciat încă de pe băncile şcolii, cu calificativul „bonae spei juvenis” adică „un tânăr de bună nădejde”. În momentul când este primit în clerul tânăr al Eparhiei Greco-Catolice de Oradea, rectorul Vasile Erdélyi, viitor episcop de Oradea, l-a caracterizat astfel: „Atât prin firea sa nobilă, cât şi prin cinstea moravurilor, prin evlavia, devotamentul, alesele sale însuşiri, precum şi prin distinsul progres dovedit în studii, cel dintâi s-a făcut vrednic să fie primit cu toate voturile şi trecut în numărul clerului tânăr al acestei eparhii”.
Erudiţia şi capacitatea intelectuală deosebită a tânărului Vancea se oglindeşte în câteva omilii scrise încă din perioada studiilor de la Viena, una dintre acestea, intitulată „Despre judecata de pe urmă”, atingând, prin expresiile şi argumentaţiile teologice folosite, cotele profunde ale conştiinţei: „Va trebui să dăm seama de atâtea daruri ale lui Dumnezeu de care ne-am bătut joc! De câte ori n-am voit să auzim glasul de chemare al Domnului? De câte ori cuvântul mântuirii, sămănat în sufletele altora, va fi dat rod, pe când în sufletul nostru s-a ofilit şi a pierit? De câte ori nu vom fi răsturnat noi rânduiala lui Dumnezeu? [...] Ce vom face, când vom vedea atâtea suflete întregi şi nevinovate cerând dela Dreptul Judecător răzbunare pentru sminteala şi primejdia, în care i-am adus, cu felul nostru de viaţă destrăbălată? [...] Ce vom putea îngăna, când va fi ciuruită râvna noastră, care toată ar fi trebuit să fie pentru casa Domnului? Când pe Domnul îl urmăm numai cu numele, iar cu fapta lumea şi pe diavolul, fiindcă nu facem voia Lui, ci pofta acestora? Când nu numai noi, personal, ne închinăm sacrileg lui anti-Crist, ci-i ducem totodată pradă şi turma Domnului [...]. Să ştim că, la această înfăţişare, din urmă nu vom fi judecaţi după deşertele noastre păreri ale acestei lumi, ci după poruncile Evangheliei şi după datoriile slujbei noastre! [...] Drept aceea, să ne tragem bine seama! Acum e vremea bine venită, acum e ziua mântuirii! Să facem bine, până ce avem răgaz, căci vine noaptea, când nu mai putem lucra, când se va arăta Domnul şi va cere socoteala chivernisirii noastre, chemându-ne pe toţi la judecata Sa. De la noi atârnă, să fim dea dreapta ori dea stânga. Înainte! Harul lui Dumnezeu nu ne va lipsi! Amin!”.
Sub aceleaşi auspicii, ale unei profunzimi intelectuale deosebite, şi-a construit omilia de rămas-bun din 27 iulie 1848, la plecarea din Institutul Sf. Augustin, discurs caracterizat de canonicul Georgescu ca fiind „deosebit de mişcător”, exprimând ataşamentul şi fidelitatea sa faţă de Biserica Catolică: „De te voi uita pe tine, Sfântă Biserică Romană uitată să fie dreapta mea; să se lipească limba mea de gâtlejul meu, dacă tu, Biserica Romei, n-ai rămânea, până la cea din urmă suflare a vieţii mele, grija, bucuria, mângâierea mea!”
Deşi este ocupat cu ducerea la îndeplinire a multor sarcini administrative în cancelaria diecezană orădeană, canonicul Ioan Vancea îşi face timp şi pentru activităţile cărturăreşti. În anul 1861 apare lucrarea de specialitate intitulată „Dialogu despre Constituţiunea Besericei şi despre Sinoade”, iar în anul 1863 publică „Biografia sinoptică e episcopului gr. cath. romanu de Oradea-Mare, orecând, Vasiliu baron de Erdélyi”.
În momentul hirotonirii sale ca Episcop de Gherla, întâmplată la 3 decembrie 1865, eruditul episcop orădean, Iosif Papp-Szilágyi, rostea o predică de o frumuseţe rară, în care se reflectă cu deosebită admiraţie calităţile şi personalitatea ierarhului nou sfiinţit: „O, fericită mamă, care te-a născut; fericit cler şi popor, căruia eşti dat episcop şi părinte; că tu eşti îndreptătorul credinţei şi chip de blândeţe; tu pildă de curăţie; tu lumină de la Hristos dată ca să luminezi celor ce umblă în întuneric şi în umbra morţii; tu darul lui Dumnezeu, dat poporului său, spre mântuirea lui; tu rază de frumuseţe a Bisericei; tu binecuvântarea poporului român pe care-l iubeşte Domnul, pentru că te-a dat lui pe tine”.
După moartea Mitropolitului Alexandru Sterca-Şuluţiu, întâmplată la 7 septembrie 1867, Episcopul Vancea primeşte cele mai multe voturi, fiind ales Mitropolit de Alba Iulia şi Făgăraş. Este confirmat de către Rege la 21 noiembrie 1868, şi de către Papă, la 21 decembrie acelaşi an. La ceremonia de instalare, cu modestia caracteristică unui slujitor al Altarului, Ioan Vancea rostea următoarele cuvinte memorabile: „După cât ne vor ajuta puterile, de care dispunem din darul lui Dumnezeu, ne vom năzui să fim spre folosul şi prosperarea, spre înflorirea şi înaintarea în toate privinţele a Arhidiecezei şi a Provinciei noastre bisericeşti”.
La încheierea misiunii sale pământeşti, întâmplată la 31 iulie 1892, numeroase ziare româneşti şi străine au evocat figura acestui ierarh. Merită, aşadar, reproduse cuvintele lui Zenovie Boiu, redactorul revistei „Transilvania” care, în urmă cu 120 de ani, însufleţea paginile revistei cu biografia unui bihorean ajuns „vlădică” la Blaj. Care s-a bucurat „[...] de stima şi iubirea [...], nu numai de la credincioşii săi, ci la toţi, cari au cunoscut şi au ştiut preţui după merit activitatea cea rară şi atât de mănoasă a defunctului, care, precum şi viaţa lui cea pie, blândă, nepătată şi esemplară îl pun în rândul celor mai buni capi ai bisericei sale. Fie dar, ca această activitate pe nobilul teren al luminărei şi culturei poporului nostru să aducă veneratului Metropolit Ioan resplata promisă celor buni, care el o meritat-o în viaţa sa şi o a dorit-o până la ultima sa suflare”.
Silviu-Iulian Sana

 

Evenimente foto legate de această ştire

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.

Rugăciune pentru beatificarea episcopilor greco-catolici martiri

Rugăciune pentru beatificarea episcopilor greco-catolici martiri

Caută ştire:

Anul: 2017 » Eveniment: Lansarea volumului „Dascăli din Bihor” » Titlu: 24192.jpg

Anul: 2017
Eveniment: Lansarea volumului „Dascăli din Bihor”
Titlu: 24192.jpg