AcasăŞtiri20126 Iunie: Centenar - Cardinal Alexandru Todea

Episcopia Greco-Catolică Oradea

Adresă:

Str. Mihai Pavel nr. 4
410210 - Oradea
România

Telefon:

+40.259.436.492 +40.359.410.844 +40.359.410.845

Fax:

+40.259.430.509

Email:

Utilizatorii care au cont de email pe acest site, se pot autentifica folosind:

Ştiri

Centenar - Cardinal Alexandru Todea

Centenar - Cardinal Alexandru Todea

Cardinalul Alexandru Todea (1912-2002) face parte dintre acei oameni mari din Biserica Greco-Catolică, formaţi la Blaj şi în înaltele şcoli ale Apusului, caractere umane exemplare, oameni care au preluat crezul Şcolii Ardelene, l-au trăit şi, testamentar, l-au transmis peste timp. De aceea, în Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, va exista întotdeauna o „nouă Scoală Ardeleană” definită prin credinţă, cultură, erudiţie, o linie dreaptă, neşovăielnică în viaţă, neacceptarea niciunui compromis, spiritul de jertfă…
Alexandru Todea s-a născut la 5 iunie 1912 în comuna Teleac, judeţul Mureş, fiind al 13-lea copil din cei 16 ai familiei Gheorghe şi Maria Todea. Urmează clasele gimnaziale la Reghin, iar cele superioare la Liceul Român Unit „Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj. Aici locuieşte la Mănăstirea Asumpţioniştilor, „Casa Domnului”. Blajul l-a învăţat că ceea ce înalţă pe om este autoritatea sa morală.
După un an de studii teologice la Blaj, Mitropolitul Vasile Suciu îl trimite la Roma, la Colegiul „De Propaganda Fide”, acolo unde au studiat şi şi-au închegat personalitatea şi cultura Gheorghe Şincai, Petru Maior şi alţi oameni de seamă ai Bisericii Greco-Catolice. A fost hirotonit diacon în 1938, de către Episcopul de Cluj-Gherla, viitorul Cardinal Iuliu Hossu, şi sfinţit preot un an mai târziu, la Bunavestire.
Imediat după obţinerea doctoratului în Teologie, în 1940, revine la Blaj, unde este numit secretar mitropolitan şi profesor de religie la „Şcoala Normală de Fete” şi la Liceul „Sfântul Vasile”. Pentru tineri, publică lucrările: „Pentru tine învţătoare apostolă” (1942), „Cascada Tinereţii” (1943) şi „Rugăciunea tineretului” (1945).
În octombrie 1945 i se încredinţează „Parohia Română Unită din Reghin I” şi „Protopopiatul”. În această calitate, la Reghin, l-au precedat mari personalităţi, e suficient să amintim numele lui Petru Maior, reprezentant de seamă al „Şcolii Ardelene”. Aici va funcţiona până la suprimarea Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică – în toamna anului 1948 este arestat întreg episcopatul greco-catolic, preoţii, canonicii, protopopii, profesorii de teologie şi religie şi mulţi credincioşi pentru refuzul de a-şi părăsi religia şi a trece la ortodoxie. La 1 decembrie 1948, prin decretul 358, Biserica Unită cu Roma a fost scoasă în afara legii şi toate bunurile ei au fost împărţite între Stat şi Biserica Ortodoxă. Act nedrept prin care „s-a nesocotit rolul esenţial pe care Biserica Română Unită cu Roma îl avusese în istoria culturii şi civilizaţiei româneşti (Cristian Vasile, „Între Vatican şi Kremlin” - Biserica Greco-Catolică în timpul regimului comunist, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2003, p. 5). Act nedrept pentru urmaşii Episcopului Inocenţiu Micu Klein...
Pentru atitudinea anticomunistă Părintele Alexandru Todea a fost arestat de mai multe ori. La a şasea arestare, la 14 octombrie 1948, reuşeşte să evadeze de la Securitatea din Reghin şi să trăiască ascuns.
Pentru continuarea vieţii Bisericii Greco-Catolice în clandestinitate, Sfântul Scaun Apostolic a hotărât consacrarea de noi episcopi. Consacrarea episcopală a părintelui Todea a avut loc la 19 noiembrie 1950, în capela-baptisteriu a Catedralei „Sfântul Iosif” din Bucureşti. A fost sfinţit Episcop de Cezaropolis, auxiliar pe lângă Episcopul Ioan Suciu al Blajului. Consacrarea a fost celebrată de către episcopul romano-catolic Iosif Schubert, de faţă fiind doar Părintele George Guţiu, cu care noul episcop va împărtăşi o parte din suferinţele detenţiei şi persecuţiei şi care, după 1989, va deveni episcop al Eparhiei de Cluj-Gherla.
În 31 ianuarie 1951, Episcopul Alexandru Todea a fost arestat, iar în februarie 1952, la procesul Tribunalului Militar din Bucureşti, procurorul i-a cerut condamnarea la moarte, menţionând „periculos pentru societate”. La sfârşitul procesului a fost condamnat la „muncă silnică pe viaţă”.
A trecut prin aproape toate închisorile din ţară, la început a fost închis la închisoarea din Sighet, unde erau episcopii Iuliu Hossu, Ioan Bălan, Valeriu Traian Frenţiu, Ioan Suciu şi Tit Liviu Chinezu, aceştia trei din urmă acolo s-au stins din viaţă, trupurile lor fiind aruncate în gropi comune.
Pe drumul Golgotei, apelativul „banditule” i-a însoţit viaţa. A fost „şef de măturoi”, dar măturatul i-a dat posibilitatea de a acorda asistenţă spirituală multor deţinuţi, profitând de câteva clipe de neatenţie a gardienilor. Mărturia celor care au supravieţuit închisorilor pune în lumină respectul de care se bucura în rândul tuturor. În lucrarea memorialistică „Închisoarea noastră cea de toate zilele”, Ion Ioanid îi face portretul: „Tip de preot luptător. Profund credincios, devotat Bisericii lui prigonite şi totodată cauzei româneşti. Todea se bucura de un respect unanim, impunându-se în ochii tuturor ca un adevărat vlădică” (Silvestru Augustin Prunduş, Ierom, OSBM – Clemente Plăianu, preot-prof, „Cardinalul Alexandru Todea” – la 80 de ani, 1992, p. 31).
La transferurile condamnaţilor de la o închisoare la alta, acestora li se puneau lanţuri la picioare. La un astfel de transfer, în gara Teiuş trenul având o staţionare mai lungă, Episcopul Todea a celebrat Sfânta Liturghie, acolo în tren, cu lanţurile la picioare – Era lunea Rusaliilor şi aniversarea zilei sale de naştere...
Prin Decretul Nr. 411/1964, sunt eliberaţi toţi deţinuţii politici, sunt eliberaţi şi episcopii auxiliari greco-catolici supravieţuitori, I.P.S. Iuliu Hossu rămâne pe mai departe în prizonierat, la Mănăstirea ortodoxă Căldăruşani, fără să i se permită vreodată reîntoarcerea la Cluj. Preasfinţitul Alexandru Todea, după 16 ani de detenţie, se stabileşte la Reghin.
Ignorând pericolul, abia ajunşi în libertate, episcopii refac, în condiţiile ilegalităţii, capitlurile eparhiale. Reiau păstorirea credincioşilor, deşi sunt urmăriţi în continuare. Purtându-şi suferinţele „cu discreţie şi demnitate”, P.S. Alexandru Todea şi întreg episcopatul încep seria memoriilor adresate autorităţilor de stat pentru obţinerea libertăţii Bisericii Greco-Catolice. Unele memorii sunt semnate de toţi episcopii, altele, personal, de P.S. Alexandru Todea, dar toate dovedesc curajul celor care le-au redactat şi sunt mărturie că Biserica Unită „a continuat să existe”, chiar alungată din bisericile ei şi din toate bunurile, nu însă „din sufletele credincioşilor ei”. Acestor memorii nu li s-a răspuns niciodată, în nici un fel. În „Documentul nr. 18”, adresat Preşedintelui Nicolae Ceauşescu, P.S. Alexandru Todea reproşează acestuia „Dumneavoastră staţi de vorbă cu toţi străinii numai cu greco-catolicii din România nu staţi de vorbă…” Situaţia adevărată a Bisericii Greco-Catolice este prezentată clar: „Biserica Unită nu a dat nici de bună voie, nici silită, nici batjocorită, nimănui nimic din drepturile ei. Biserica Unită nu a dat nimănui nici o încredinţare de trecere la Biserica Ortodoxă. Nimeni nu a avut nici o delegaţie să o reprezinte în aşa-numitele întruniri de reunificare. Deci, ea există. În mod abuziv este împiedecată de a-şi exercita drepturile garantate de legislaţia ţării şi de legislaţia internaţională” (Cardinal Alexandru Todea, „Luptele mele – Un strigăt în pustiu vreme de un pătrar de veac”, Ed. Dacia, 2003, p. 164, volum care conţine o parte din memoriile Cardinalului). Analizând lucrarea, Acad. Camil Mureşan afirmă: „Desfăşurate pe o durată de aproape douăzeci de ani, memoriile constituie, prin consecvenţa cu care au fost redactate şi înaintate, o probă de curaj, de elevaţie morală, de neînfricare a superiorităţii spiritului asupra forţelor nocive care-l înconjoară şi vor să-l dărâme. Calităţi care îl definesc, în primul rând, pe autorul demersurilor. Dar nu sunt numai ale lui; ele au izvorât dintr-o comunitate de credinţă care, prin mulţi ca el, şi le-a pus în valoare, timp de sute de ani” (Op. cit, p. 8).
P.S. Alexandru Todea este cel care a fost la căpătâiul Cardinalului Iuliu Hossu până în ultimul moment al vieţii acestuia şi i-a preluat cuvintele testamentare: „Lupta mea s-a sfârşit, a voastră continuă...”
În Conferinţa Episcopală din 30 aprilie 1985, analizându-se situaţia în care se găsea Biserica Română Unită, „în vederea unei adevărate remedieri „este ales Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, Excelenţa Sa Alexandru Todea „cu toate drepturile şi datoriile prevăzute de Conciliile noastre Provinciale şi de normele canoanelor universale în vigoare”. Odată cu alegerea de mitropolit a P.S. Alex. Todea, Biserica Greco-Catolică începe să desfăşoare o activitate publică bine reliefată, sunt mai multe hirotoniri de preoţi, se deschid capele, adevărate locuri de pelerinaj, casele preoţilor devin şi ele capele, se citesc „Pastoralele”, se practică devoţiunile către Sfânta Fecioară Maria, în special Sfântul Rozar, viaţa spirituală se intensifică.
După obţinerea libertăţii în 1989, I.P.S. Alexandru Todea va fi, în noile condiţii, Administrator Apostolic cu putere de jurisdicţie asupra Arhidiecezei de Alba Iulia şi Făgăraş, iar din martie 1986 Mitropolit al Bisericii Unite. Se reface toată ierarhia catolică din ţară şi începe munca de rezidire a ceea ce a fost distrus. Dificultăţile care i-au stat în faţă Mitropolitului au fost nenumărate. Abrogat Decretul 358/1948, restituirea bisericilor şi a bunurilor confiscate trebuia să aibă loc imediat, creştineşte şi legal – situaţie nici până azi rezolvată. Împotriva Bisericii Greco-Catolice s-a declanşat o campanie de calomnii şi neadevăruri care amintesc anul 1948... Toate acestea l-au întristat, le cunoştea bine, nu era însă persoana pe care aceste răutăţi să-l copleşească, avea în el ceva din harul şi curajul Apostolilor.
Instalarea la Blaj a I.P.S. Alexandru Todea nu s-a făcut uşor, cu atât mai mult recuperarea Catedralei. De altfel, în tot Ardealul, Sfintele Liturghii s-au oficiat (în unele localităţi şi azi) în parcuri, în locuinţe particulare, cămine culturale; chiar instalarea Mitropolitului s-a făcut în Câmpia Libertăţii. Meritele Bisericii Blajului au fost voit şterse, dar şi cuvintele lui Nicolae Iorga: „Biserica Unită este o fericire pentru noi, în afară de tot ce a dat ea în glorioasa Biserică de la Blaj, şi gloria aceasta nu i-o poate lua nici o pasiune, nici o nedreptate, ci este un motiv pentru care această Biserică are dreptul să se aşeze dârză în faţa dreptului său şi să nu-l dea nimănui” (Silvestru Augustin Prunduş – Clemente Plăianu, op. cit., p56).
În Consistoriul din 28 mai 1991, I.P.S. Alexandru Todea, Mitropolitul Bisericii Române Unite cu Roma, a fost creat Cardinal, Papa Ioan Paul al II-lea motivând: „ ... Nouă ni se pare că tu eşti înzestrat cu renumite daruri şi că bine ai servit Biserica Catolică şi te-am ales în Colegiul Purpuraţilor Părinţi, proclamându-te cu a Noastră Putere Apostolică CARDINAL PREOT…” Era o recunoaştere a valorii atât a Bisericii Greco-Catolice, cât şi a Mitropolitului ei, Alexandru Todea.
În 1994 Cardinalul Alexandru Todea s-a retras din conducerea Mitropoliei Blajului, din motive de boală.
La vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România, imobilizat într-un scaun cu rotile, Cardinalul Alexandru Todea a mers la Bucureşti să-l întâlnească pe Sfântul Părinte. L-au mişcat cuvintele Papei: „Astăzi sunt aici a vă aduce omagiu vouă, fii ai Bisericii Greco-Catolice, care mărturisiţi de trei secole, prin sacrificii uneori nemaiauzite, credinţa voastră în unitate. Vin acum să dau glas recunoştinţei Bisericii Catolice şi nu doar ei; întregului univers creştin, tuturor oamenilor de bine voi le-aţi oferit mărturia adevărului care îi va face liberi”.
Între acei mărturisitori ai credinţei s-a regăsit pe sine şi Cardinalul nostru... Poate, într-o străfulgerare a amintirilor, i-au revenit în faţă atâtea suferinţe îndurate, lanţurile purtate... La înscăunarea de Mitropolit, la Blaj, pe Câmpia Libertăţii, spunea în cuvântul său cât este de dureroasă viaţa lipsită de micile bucurii, preţul imens al acestora... Părintele Alexandru Todea s-a lipsit de ele o viaţă întreagă ca să ne dea nouă bucuria mare de fi azi în Biserica noastră... Pentru toate acestea acum, la centenarul naşterii sale, evocându-i martiriul, îi aducem prinosul recunoştinţei şi rugăciunile noastre.
Otilia Bălaş

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.

Rugăciune pentru beatificarea episcopilor greco-catolici martiri

Rugăciune pentru beatificarea episcopilor greco-catolici martiri

Caută ştire:

Anul: 2017 » Eveniment: Comemorarea martirilor de la Ip » Titlu: 23392.jpg

Anul: 2017
Eveniment: Comemorarea martirilor de la Ip
Titlu: 23392.jpg