AcasăŞtiri201122 Decembrie: Scrisoare pastorală la Sărbătoarea Naşterii Domnului 2011

Episcopia Greco-Catolică Oradea

Adresă:

Str. Mihai Pavel nr. 4
410210 - Oradea
România

Telefon:

+40.259.436.492 +40.359.410.844 +40.359.410.845

Fax:

+40.259.430.509

Email:

Utilizatorii care au cont de email pe acest site, se pot autentifica folosind:

Ştiri

Scrisoare pastorală la Sărbătoarea Naşterii Domnului 2011

Scrisoare pastorală la Sărbătoarea Naşterii Domnului 2011

„Şi a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle,
căci nu mai era loc de găzduire pentru ei.” (Lc. 2,7)

Iubiţi credincioşi,
„Iată, vă binevestesc o bucurie mare: astăzi s-a născut pentru noi un Mântuitor, care este Hristos Domnul!” (Lc. 2,11). Astăzi s-a născut speranţa pentru această lume, pentru întreaga creştinătate, pentru Biserica noastră, pentru fiecare în parte. Un copil, un copil care se naşte, este o viaţă nouă, un destin care deschide o perspectivă, o nădejde pentru viitor. În această lume care pare că se cufundă în tenebre, care a pierdut orice speranţă, Hristos este raza de lumină, este vestea cea bună – Cuvântul Tatălui – este steaua dimineţii.
În această lume în care trăim, fiecare este preocupat doar de bunăstarea proprie, de a avea cât mai mulţi bani şi cât mai multe bunuri, uitând şi ignorând nevoile celor din jur. Astăzi este sărbătoarea Crăciunului, şi sunt bune toate: bradul şi luminile strălucitoare, cozonacii şi mesele pline, îndestularea şi cadourile. Tocmai astăzi nu trebuie să uităm de acest Copil care s-a născut pentru noi şi nici de cei care sunt mai oropsiţi decât noi. Isus face parte din săracii lumii, este unul dintre cei ignoraţi de-a lungul timpurilor, dar care totuşi a făcut istorie, pentru că el este Domnul, el este iubirea şi speranţa care dăinuie în veci.

Dragii mei,
„Ieşit-a poruncă … să se înscrie toată lumea. Deci, toţi mergeau … fiecare în cetatea sa de obârşie. Atunci s-a suit şi Iosif … ca să se înscrie împreună cu Maria” (Lc. 2,1-5). Dar, pentru ei nu mai era loc de găzduire: lumea era prea multă, hanurile şi casele de oaspeţi erau pline. „Toţi mergeau”, iar alţii au ajuns mai devreme, s-au băgat în faţă, au prins un loc – Maria cu Iosif nu au mai găsit decât o poiată, una părăsită. Şi astăzi toată lumea merge, caută, se înghesuie, fiecare doreşte să ajungă primul pentru a nu pierde ceea ce viaţa îi oferă. Dar ce ne oferă viaţa? Un loc mai bun şi mai cald: să ne înscriem primii, să mergem pentru a fi cei dintâi. Să facem un pas înainte cu orice preţ, să îi depăşim pe cei din faţa noastră, să nu mai stăm la semafor, să ocupăm mereu primul loc. Să acaparăm un salariu cît mai bun şi o pensie cît mai îndestulătoare. Să fim bătăioşi, să nu ne lăsăm în nici o împrejurare. Este greu şi avem, cu toţii, multe necazuri. Unde eşti Doamne? Unde suntem noi, Doamne? Tu vii din nou în Betleemul sufletului meu? Sufletul meu poate este încă rătăcit... Şi totuşi porunca de înscriere, îndemnul de a merge împreună îmi este adresată şi mie!
Recunoaşte-ţi, creştinule, demnitatea, repeta mereu Sfântul Leon cel Mare, Papă al Romei1. Astăzi, şi eu vă îndemn: aduceţi-vă aminte că Domnul a venit în lume pentru a noastră mântuire! Aduceţi-vă aminte de demnitatea de creştini, de caracterul de stâncă al Domnului! Aduceţi-vă aminte de integritatea şi principiile pe care ni le oferă acest Copil născut într-un grajd părăsit! Recunoaşte, creştinule, demnitatea, pentru că în acest Prunc Sfânt eşti din nou liber, ai un Tată şi ai atâţia fraţi! Mântuirea şi speranţa, demnitatea şi curajul, caracterul şi integritatea de creştini şi de cetăţeni ai ţării şi ai lumii le găsim pe toate îngemănate în acest copil neajutorat, născut în Bethleem.

Dragii mei,          
„Şi a născut pe Fiul său …” (Lc. 2,7), iar Maria l-a dăruit ieslei pentru că acolo l-a culcat, apoi l-a dăruit păstorilor, apoi Magilor de la răsărit şi, mai pe urmă, ni l-a dăruit şi nouă. Nimeni nu este văduvit: îngerii cântă „mărire întru cele de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Lc. 2, 14); păstorii binevestesc, magii călătoresc, între oameni trebuie să fie pace şi bună înţelegere.
Dacă grajdul vacilor, „peştera străină şi rece” i-a oferit Domnului un loc să vină în lume, la rândul nostru putem oferi binele făcut societăţii şi semenilor noştri. Numai astfel rămânem creştini adevăraţi şi numai astfel ne păstrăm demnitatea. „Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit … iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru celui din ceruri” (Mt. 5,44-48). Faceţi mereu binele, păstraţi-vă mereu demnitatea, credeţi cu tărie că răul poate fi învins şi că învăluiţi de lumina „Împărăţiei lui Dumnezeu” îl putem primi şi dărui pe Isus celor care au nevoie de El şi îl caută.
Un gest mic şi neînsemnat – Maria şi Iosif primiţi în peştera din Bethleem – a avut efectul pe care-l ştim. Prin atitudinea şi comportamentul nostru de creştini - acasă, pe stradă, la serviciu, la biserică, oriunde în societate -, Domnul ne interoghează mereu şi pe fiecare: cât bine am făcut azi, dar şi cât bine am fi putut face şi nu am făcut. Talanţii nu ne lipsesc, să nu ne lipsească nici dăruirea de sine, responsabilitatea şi dragostea pentru aproapele.

Iubiţi credincioşi,
Una dintre colindele noastre întreabă retoric: „Viflaime, Viflaime, cum de n-ai primit în tine pe fecioara Maria să-l nască pe Mesia?” Răspunsul este simplu şi ni-l dă evanghelistul Luca: „nu mai era loc de găzduire pentru ei” (Lc. 2,7). Umblau din casă-n casă, dar nimeni nu i-a primit pentru că nu erau oaspeţii cei aşteptaţi şi nici cei doriţi. Veneau din Nazaret şi aveau o istorie proprie şi diferită de a celorlalţi. Arhanghelul Gavril a vestit unei fecioare din provincie că-l va naşte pe „Fiul Celui Preaînalt” (Lc. 1,26-32), iar acum este pe cale să se adeverească acest lucru. Cei din Bethleem, şi întreg poporul ales, aşteptau un altfel de Mântuitor.
Cam aceeaşi situaţie se întâmplă şi cu Biserica noastră de 20 de ani încoace. După gândirea şi aşteptările multora, Biserica Greco-Catolică nu mai trebuia să renască pentru că „nu mai era loc” în această ţară pentru ea. Era provincială şi nu a venit în istorie la momentul aşteptat de oameni, iar comuniştii au desfiinţat-o. Dumnezeu însă a avut un plan al Său tot la un Crăciun, după care această Biserică a renăscut. Putem să credem că Domnul are un plan al Său cu această Biserică, mică şi neînsemnată în ochii multora, dar ocrotită de Pruncul din ieslea din Bethleem.
Astăzi s-a născut Mântuitorul nostru: bucuraţi-vă şi aveţi multă răbdare şi înţelegere unii faţă de alţii! Vă dau poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii şi să vă împărtăşiţi unii altora bucuriile şi greutăţile! Trăiţi cu demnitate şi respectaţi pe toţi oamenii pentru că sunt fraţii noştri şi, fiţi convinşi, „ieslea” pentru Biserica noastră este căuşul mâinilor Maicii Sfinte.
Tuturor vă doresc un Crăciun Sfânt şi binecuvântat, un An Nou cu sănătate, cu haruri şi daruri de la Domnul!

1 Sf. Leon cel Mare, Papă – Predica de Crăciun, 1-3; Pl 54, 190-193
† Virgil Bercea

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.

Rugăciune pentru beatificarea episcopilor greco-catolici martiri

Rugăciune pentru beatificarea episcopilor greco-catolici martiri

Caută ştire:

Anul: 2017 » Eveniment: Deschiderea festivă a anului şcolar 2017-2018 » Titlu: 23354.jpg

Anul: 2017
Eveniment: Deschiderea festivă a anului şcolar 2017-2018
Titlu: 23354.jpg