AcasăŞtiri20116 Decembrie: Paliaţia – un mod de a spune DA vieţii

Episcopia Greco-Catolică Oradea

Adresă:

Str. Mihai Pavel nr. 4
410210 - Oradea
România

Telefon:

+40.259.436.492 +40.359.410.844 +40.359.410.845

Fax:

+40.259.430.509

Email:

Utilizatorii care au cont de email pe acest site, se pot autentifica folosind:

Ştiri

Paliaţia – un mod de a spune DA vieţii

Paliaţia – un mod de a spune DA vieţii

Motto: „Nu pierde nicio clipă! Ţine-o lângă tine!”

Îngrijirile paliative sunt o expresie a empatiei. Dacă te-ai afla pe patul morţii, una din întrebările pe care ai dori să ţi se pună ar fi: „De ce/cine vei avea nevoie când vei şti că eşti aproape de moarte?”. Iar răspunsul poate varia mai mult sau mai puţin, l-am putea sintetiza, spre exemplu, în expresia unei nevoi fundamentale: „De cineva căruia să-i pese suficient de mult încât să încerce să mă înţeleagă”. Acesta a fost de fapt şi unul din dialogurile dintre promotoarea mişcării hospice, Cicely Saunders, şi un muribund.
Când medicina se declară neputincioasă în faţa unei boli terminale, misiunea medicului nu s-a încheiat. De acum este invitat să redescopere bolnavul pe patul de moarte ca o persoană completă, ale cărei nevoi nu se rezumă la curativ, la a eradica boala, dimpotrivă... Şi că, de fapt, acel pacient are o familie, aparţinători, care la rândul lor au nevoie de atenţie, au nevoie să-şi cunoască atribuţiile. Ba mai mult, este necesar ca aparţinătorii să fie implicaţi, nu abuziv sau autoritar-substitutiv, ci la locul lor în procesul de îngrijire paliativă.
Dacă este să ne gândim la o altă definiţie, îngrijirile paliative sunt o formă unică de a ne manifesta iubirea şi respectul pentru cei dragi care suferă de boli incurabile cât încă mai sunt în viaţă. Şi pentru aceasta, uneori este nevoie să iei lecţii... Iată un motiv pentru care s-a născut ideea unui curs pentru voluntari despre îngrijirea paliativă a bolnavilor muribunzi, în Oradea. Printr-o bună coordonare a mai multor oameni devotaţi, s-au reunit câteva asociaţii, fundaţii şi „o mână de specialişti” pentru a propune oamenilor cu o inimă mare, care caută un domeniu nou în care să se investească, un răspuns prompt, complex, dar nu exhaustiv: paliaţia pentru pacienţii terminali. Pe parcursul a cinci zile s-a încercat prezentarea cât mai cuprinzătoare a ceea ce înseamnă îngrijire holistică (paliativă): prima zi – introducerea în voluntariat şi paliaţie; a doua zi – dimensiunea socială, sociologică a paliaţiei (cu diversele practici legale, civile); a treia zi – dimensiunea spirituală (cu teorii şi experienţe din viaţa de spital a preotului/asistentului spiritual); a patra zi – dimensiunea psihologică (insuficientă pentru câte teme sau provocări există în paliaţie din această perspectivă); a cincea zi – dimensiunea medicală. Medicul care are de transmis un diagnostic terminal are o misiune deosebit de grea şi trebuie însoţit de un psiholog, de un asistent social, de un preot pentru a şi-o îndeplini cum trebuie. În faţa unui diagnostic fatal, reacţiile pacientului sunt diverse şi evoluează de la şoc, negare până la resemnare şi acceptare, uneori.
Totul se bazează pe relaţia de sinceritate, de încredere şi comunicare care se clădeşte între muribund şi echipa de îngrijire. Înţelepciunea de pe patul morţii este o sursă care nu merită ignorată, căci multe lecţii de viaţă sunt predate tocmai în aceste circumstanţe.
Este important să ştii că nu eşti singur, că poţi fi înconjurat de oameni care fac tot posibilul ca tu, pacientul care îţi trăieşti ultimele clipe de viaţă – mai lungi sau mai scurte – să ai parte de confort, de înţelegere, de suport psihologic şi social, într-un cuvânt să-ţi fie respectată demnitatea până la sfârşit. Iar restul familiei are nevoie în continuare de sprijin psihologic şi spiritual, pentru a putea trece cu bine peste durerea pierderii tale, când aceasta va surveni. Paliaţia te ajută să te pregăteşti cât mai bine posibil pentru moarte, însă prin a trăi cu demnitate fiecare dimensiune, fiecare moment al vieţii, pe patul de suferinţă. În acest mod descoperim împreună că moartea este o parte integrantă a vieţii noastre şi că separarea pe care o produce este doar temporară.
Îngrijirea paliativă este un beneficiu de care nu ar trebui să fie scutit niciun bolnav terminal – din păcate, cel puţin în prezent, aceasta pare o utopie în ţara noastră - şi în acelaşi timp o provocare pentru a manifesta autentic valorile credinţei noastre şi modul nostru de a le concretiza în viaţa de zi cu zi.
Pr. Emil-Marian Ember

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.

Rugăciune pentru beatificarea episcopilor greco-catolici martiri

Rugăciune pentru beatificarea episcopilor greco-catolici martiri

Caută ştire:

Anul: 2017 » Eveniment: Dezvelirea grupului statuar Otilia Marchiş şi Ady Endre » Titlu: 24102.jpg

Anul: 2017
Eveniment: Dezvelirea grupului statuar Otilia Marchiş şi Ady Endre
Titlu: 24102.jpg