AcasăŞtiri201113 Mai: S-a dus şi ultimul…

Episcopia Greco-Catolică Oradea

Adresă:

Str. Mihai Pavel nr. 4
410210 - Oradea
România

Telefon:

+40.259.436.492 +40.359.410.844 +40.359.410.845

Fax:

+40.259.430.509

Email:

Utilizatorii care au cont de email pe acest site, se pot autentifica folosind:

Ştiri

S-a dus şi ultimul…

S-a dus şi ultimul…

Duminică seara târziu (8 mai 2011), poate uşor grăbit, Înaltpreasfinţitul George s-a dus, ca ultimul dintr-un lot de condamnaţi, „lotul Todea”. O lacrimă nu poate fi reţinută nicidecum dincolo de pleoape, iar inima se frânge când ştii că nu mai sunt printre noi nici Todea, nici părintele Roşca, nici Nuţi Macarie, nici Felicia Popa, nici Doamna Valeria Moldovan, iar acum… nici părintele Guţiu… Da, ţi se rupe inima, pentru că ei au fost maeştri ai credinţei şi ai speranţei, ai iertării şi ai iubirii, şi ne-au dat totul: bunătate şi ştiinţă, înţelepciune şi suferinţă…
Ce om bun s-a dus dintre noi! Bun ca pâinea caldă. Mereu spunea „cei mai frumoşi ani ai vieţii i-am petrecut in închisoare, cu Domnul”. Cuvinte mari, cuvinte sfinte, cuvinte nobile pe care nici unul dintre noi nu le poate rosti!
L-am cunoscut, l-am cunoscut foarte bine şi l-am iubit cu adevărat, ca pe un părinte bun ce a fost, pentru că a fost un om de o simplitate îmbătătoare şi de o bunătate copleşitoare, de o credinţă fără margini şi de dăruire în rugăciune fără rezerve, de o prudenţă înnăscută şi de o tărie de stâncă, de o sinceritate debordantă.
Hirotonit preot imediat după desfiinţarea Bisericii noastre, a fost convins dintru început şi până la sfârşitul vieţii că Isus Cristos este cel care trebuie să iasă victorios din această persecuţie. A fost conştient că intră în acest mare joc al istoriei şi că îşi riscă viaţa, dar s-a comportat mereu cu o modestie impresionantă într-o dăruire fără rezerve pentru cauza Bisericii şi a lui Cristos. La 27 de ani este arestat şi îşi petrece viaţa prin puşcăriile comuniste până la 40 de ani – cei mai frumoşi ani ai vieţii i-a petrecut după gratii – nebun pentru Cristos. Când a fost arestat la Reghin, acum pot să o spun, trebuia să deconspire ascunzătoarea unde se afla Todea. Părintele Roşca nu spusese nimic până în acel moment, chiar dacă miliţienii îi smulseseră una câte una unghiile de la mâini şi de la picioare. Cu Părintele Guţiu au folosit altă metodă: l-au dezbrăcat gol şi l-au înfăşurat în cearşafuri ude, l-au pus pe o masă şi l-au bătut de la cap până la picioare, dar nu a spus nimic. Apoi au început să-l bată la tălpi – nu a mai rezistat şi a spus – de fapt dacă nu ar fi mărturisit, Părintele Todea ar fi murit asfixiat în ascunzătoarea de sub podele din casa Doamnei Riceanu. Au fost cu toţii în acelaşi lot, părintele Guţiu fiind condamnat, ca şi Todea, la muncă silnică pe viaţă, pentru marea vină de a fi fost greco-catolic. Şi pentru acest lucru îi mulţumea lui Dumnezeu. Nu ştiu dacă mai putem noi astăzi înţelege aceste lucruri şi dacă am mai fi capabili de jertfa lor, dacă mai avem curajul şi tăria lor.
L-am cunoscut în casa în care locuia Părintele Todea, la familia Domnului Morar. Era tânăr şi lucra la Târnăveni. Un bărbat de înălţime medie, simpatic, cu mult umor, cânta foarte frumos, jovial şi modest, îl ajuta pe Preasfinţitul Todea cu o dăruire şi o prietenie fără margini. Era în stare să treacă şi prin foc şi prin apă, să meargă oriunde, să nu doarmă nopţi în şir sau să călătorească cu zilele pentru Biserică, pentru preoţi, pentru Părintele Todea, pentru credincioşi, pentru Cristos la urma urmei. Părintele Guţiu era foarte adesea alături de Părintele Todea şi îl ajuta la Sfintele Liturghii şi înmormântări clandestine, pe la botezuri sau cununii celebrate prin cele mai stranii locuri pentru a fi feriţi de ochiul vigilent al Securităţii. Părintelui Guţiu îi plăcea enorm de mult compania Părintelui Todea sau a Părintelui Roşca, a Părintelui Riti sau a Doamnei Moldovan, a austerei Felicia Popa sau a lui Nuţi Macarie, cu toţii trecuţi prin puşcăriile care i-au întărit în convingeri şi credinţă. Îi cunoştea pe toţi preoţii de la Blaj şi din Arhidieceză cu familiile lor, cu problemele lor, cu copii alungaţi de prin şcoli şi le ducea scrisorile de încurajare ale Preasfinţitului Todea. Un adevărat samaritean milostiv al vremurilor moderne şi ale clandestinităţii Bisericii noastre. Apoi a fost numirea întru episcop de Cluj-Gherla şi a considerat întotdeauna că este prea mic pentru o demnitate aşa de mare, pentru o povară atât de mare. După îmbolnăvirea Cardinalului Todea, Preasfinţitul George a devenit administrator Apostolic la Blaj, iar într-un moment de încercare mi-a spus: „Biserica este una, sfântă, catolică şi apostolică, fără pată, chiar dacă noi suntem păcătoşi. Nu te uita la defecte sau la căderile unora. Biserica este sfântă! Aşa să ştii şi aşa să iubeşti Biserica, Părinte Virgil!” De fapt, pentru Preasfinţitul George, Biserica a fost şi a rămas întotdeauna sfântă şi în orice moment a fost gata să moară pentru Cristos!
A fost un prieten adevărat şi un Părinte care m-a ajutat. A făcut parte din generaţia de aur a Bisericii noastre. S-a dus, sa dus şi ultimul… s-a întors la Tatăl, în Patria Cerească. Dumnezeu să-l odihnească şi să-i facă parte cu drepţii!
† Virgil Bercea

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.

Rugăciune pentru beatificarea episcopilor greco-catolici martiri

Rugăciune pentru beatificarea episcopilor greco-catolici martiri

Caută ştire:

Anul: 2017 » Eveniment: Vizita pastorala la Vintere » Titlu: 24511.jpg

Anul: 2017
Eveniment: Vizita pastorala la Vintere
Titlu: 24511.jpg