AcasăŞtiri201810 Septembrie: „Lichidarea” stalinistă a Bisericii Române Unite 2

Episcopia Greco-Catolică Oradea

Adresă:

Str. Mihai Pavel nr. 4
410210 - Oradea
România

Telefon:

+40.259.436.492 +40.359.410.844 +40.359.410.845

Fax:

+40.259.430.509

Email:

Utilizatorii care au cont de email pe acest site, se pot autentifica folosind:

Ştiri

„Lichidarea” stalinistă a Bisericii Române Unite 2

„Lichidarea” stalinistă a Bisericii Române Unite 2

2) Etapa a II-a a asaltului (3-21 octombrie 1948): „INSTRUCŢIUNI pentru împuterniciţii eparhiali[19]”
Prezentăm obiectivele acestei etape, inclusiv câteva subpuncte ale acestora:
a) „Împuterniciţii”
Se stabilesc împuterniciţii pentru cele cinci mitropolii/episcopii ortodoxe din Transilvania, care urmau să-i integreze pe foştii greco-catolici (Mitropolia Banatului, Arhiepiscopia Sibiului, Episcopia Clujului, Episcopia de Oradea, Arhiepiscopia Maramureşului).
În mare, în lista împuterniciţilor se regăsesc împuterniciţii de la Etapa I, doar că aceştia au mai fost redistribuiţi, avându-se în vedere că teritoriul jurisdicţional al eparhiilor greco-catolice nu corespundea cu cel al eparhiilor ortodoxe.
La sfârşitul listei se menţionează relaţia dintre împuterniciţi şi episcopii ortodocşi din cele cinci mitropolii/arhiepiscopii/episcopii: mitropolitul Vasile Lăzărescu, episcopii Veniamin Nistor şi Andrei Mageru, mitropolitul Nicolae Bălan, episcopul Nicolae Colan, episcopul Nicolae Popovici, arhiepiscopul Sebastian Rusan.
„Împuterniciţii eparhiali iau legătura cu Mitropoliţii şi episcopii arătaţi, pentru a-i informa când e nevoie şi a se informa de la ei. Ei vor ţine de asemenea mai departe contactul cu comitetele judeţene şi ramificaţiile lor.”
b) „Desăvârşirea acţiunii de până acum”
- „Supravegherea celor ce n-au aderat, în special a şefilor sau a instigatorilor, care ar încerca tulburări sau să semene îndoială.”
- „Culegere de informaţii cu privire la impresia făcută de adunarea de la Cluj şi de festivităţile de la Bucureşti.”
- „Întărirea comitetelor judeţene şi parohiale şi intrarea lor în acţiune. Supravegherea activităţii lor, în mod atent, în orice moment.”
c) „Acţiunea pentru perioada 3-21 octombrie a.c.”
- Unul dintre elementele acestui punct, aparent banal, dovedeşte că falsificările „trecerilor” la ortodoxie au fost premeditate. Iată textul:
„Se va citi şi se va explica preoţilor Comunicatul[20] Ministerului Cultelor, referitor la justa interpretare a articolelor 38 şi 39 din legea Cultelor privind trecerile de la un cult la altul”.
E vorba aici de comunicatul Ministerului Cultelor (Dispoziţia I), care urma să fie publicat în timpul „asaltului” în ziarul Scânteia din 6.10.1948, şi care introducea, faţă de art. 38 şi 39 din Legea Cultelor, posibilitatea „trecerii în grup”, pe liste, de la un cult la altul. Prin aceasta, „trecerile” puteau fi mai uşor falsificate. Mai trebuie observat că, încă de la acea dată de 6.10.1948, se lansa ideea că e posibil ca, în fapt, comunitatea locală a cultului părăsit, evident cel greco-catolic, să înceteze de a mai exista (vezi articolul „Desfăşurarea pe teren a «lichidării» Bisericii Române Unite în 1948”).
- Un alt element de la punctul c descrie principala activitate a „comitetelor parohiale de iniţiativă”, care trebuiau să asigure trecerea la ortodoxie în anumite zile, după liturghie:
„Adunările parohiale, cu ocazia slujbei la biserică, pentru trecerea credincioşilor greco-catolici la ortodoxie, în fiecare sat, se pregătesc cu grijă, izolându-se potrivnicii şi organizându-se temeinic ceilalţi. Adunarea trebuie să fie cu bună dispoziţie sufletească şi disciplinată. De preferinţă, adunările se vor face duminică 10 octombrie, joi 14 octombrie (Sfânta Paraschiva) şi duminică 17 octombrie. Dacă însă terenul e pregătit, se pot face şi în altă zi. Se va avea în vedere faptul că e bine ca, până la 21 octombrie [1948], să se facă toate adunările.”
d) „Încheierea [etapei] 3-21 Octombrie”
Se arată că s-au prevăzut pentru 21.10.1948 slujbe în toate bisericile din ţară pentru „reîntregirea” Bisericii şi o adunare într-un oraş ardelean (care nu fusese încă stabilit la data redactării celor trei etape ale planului).
3) Etapa a III-a a asaltului (21 octombrie - 1 decembrie 1948):„DESĂVÂRŞIREA - Revenirea greco-catolicilor la B.O.R.[21]”
Prezentăm obiectivele acestei etape, inclusiv câteva subpuncte ale acestora:
a) Organizarea
- Un serviciu ad-hoc la Minister se va ocupa numai cu reglarea formelor şi coordonarea acţiunii pe teren. El va ţine legătura cu direcţiunile I, a II-a şi de Studii[22] şi va ţine de dl secretar general Dr. Manu.
Serviciul va avea şi un responsabil special pentru presă […]
- „Comitete eparhiale: un reprezentant ortodox al ierarhului ortodox, un fost greco-catolic şi un reprezentant al Ministerului. Aceştia formează biroul comitetului. Biroul poate fi ajutat de un colectiv cât de mare.”
- „Comitete judeţene: Un preot fost unit, un protopop ortodox şi un laic formează biroul. Acesta va fi ajutat de un colectiv, după necesităţi.”
Urmează lista cu nume pentru comitetele judeţene Timiş, Arad, Caraş, Severin, Sibiu, Alba, Hunedoara, Braşov, Târnava Mică, Făgăraş, Târnava Mare, Ciuc, Trei Scaune, Odorhei, Cluj, Turda, Mureş, Năsăud, Sălaj, Satu Mare, Bihor. Exemplificăm mai jos doar două asemenea comitete.
► Comitetul judeţean Cluj este format din:
1. Dl Virgil Câmpeanu (responsabil)
2. Pr. Prof. Todoran (ortodox)
3. Pr. Dr. Ion Moldovanu (unit)
► Comitetul judeţean Târnava Mică este format din:
1. Protopop Cisteianu [unit]
2. Consilier episcopesc Nanu (ortodox)
3. Pr. Comşa Ion (unit)
- „Comitetele parohiale de iniţiativă.
Acestea se vor transforma, conform statului B.O.R. în consilii parohiale, incluzând în ele pe acei dintre foştii curatori care au trecut la ortodoxie şi care corespund. Consiliile vor trebui să fie încontinuu cercetate, încurajate şi ajutate pentru a fi un instrument de democratizare a Bisericii (5-7-9 persoane).”
b) Acţiunea pe teren
- „Lozinci sub care se va duce acţiunea”
Printre acestea, menţionăm:
► „Trăiască reîntregirea Bisericii Ortodoxe Române din Ardeal!”
► „Uniţi în credinţa străbună, să luptăm laolaltă pentru pace, democraţie şi progres!”
► „Se va alcătui o teză cu principalele puncte de atins de preoţi în predici. Se vor prelucra, de asemenea, publicaţiile tipărite deja.”
Semnalăm cuvântul „teze”, care apare şi în procesul-verbal de constituire a unui comitet de iniţiativă la Marghita (vezi mai sus). Aceste teze prezentau aşadar „viziunea” autorităţilor cu privire la „unificarea” celor două Biserici şi ar fi trebuit să-i convingă pe greco-catolici să semneze fiecare trecerea la ortodoxie.
- „Cunoaşterea situaţiei în orice moment”
► „Se va ţine un tablou statistic la zi, completat şi cu date asupra diferitelor incidente petrecute, precum şi asupra persoanelor care sunt prietene sau duşmane.”
► Se dispune „cercetarea tuturor mijloacelor de rezistenţă ca: bani şi daruri (de unde?), averea de care se mai folosesc şi titlul cu care o deţin, circulare, excomunicări, bilete, curieri, etc.”
► „Atenţie la punctele nevralgice, care trebuie cunoscute şi supravegheate mereu (exemplu: Blaj, Cluj, Năsăud, Biserica Romano-Catolică, Mănăstirile etc.), precum şi la persoanele care se agită mai mult pentru rezistenţă sau revenire asupra semnăturilor date”.
- „Tactica de urmat”
► „Organizarea, dinamizarea şi sprijinirea temeinică a credincioşilor reveniţi la ortodoxie; neutralizarea [arestarea] şi izolarea elementelor duşmănoase. Afară de cazuri excepţionale, vor fi iertaţi de diferite vini toţi cei ce revin la sentimente mai bune faţă de regim, dacă se încadrează în B.O.R. (exemplu, preot Gabor din Bazna).”
► Se insistă în continuare pe forţarea listelor de treceri, astfel încât să se ajungă la preluarea tuturor bisericilor. Dezvoltăm puţin această temă.
În Legea Cultelor, la art. 37 se prevedeau, printre altele, următoarele:
„Dacă cei care părăsesc comunitatea locală alcătuiesc majoritatea, biserica (locaşul de închinăciune, casa de rugăciuni), cum şi edificiile anexe, aparţin de drept comunităţii locale a cultului nou adoptat […]. Dacă cei trecuţi de la un cult la altul reprezintă cel puţin 75% din numărul credincioşilor comunităţii locale a cultului părăsit, întreaga avere se strămută de drept în patrimoniul comunităţii locale a cultului adoptat […].”
Formularea ordinul dat la acest subpunct este următoarea:
„Se continuă înscrierea celor ce trec la ortodoxie: cei cu peste 75% [să ajungă] până la 100%, cei cu peste 50%, pentru a atinge mai întâi 75% şi a prelua toată averea parohială, cei sub 50%, pentru a atinge 50%, spre a lua biserica şi apoi a continua. Cea mai mare grijă la parohiile care nu au trecut încă în număr suficient, pentru a avea cel puţin 50% şi apoi 75%.”
Se vede, aşadar, foarte clar că obiectivul „operaţiunii de unificare” era preluarea tuturor bisericilor greco-catolice, concomitent cu obligarea fiecărui credincios greco-catolic de a semna „trecerea”. Cu privire la aceste semnături de trecere, se ştie ce consecinţe are pentru psihicul unei persoane semnarea unui angajament cu Securitatea.
► Se cere apoi „mobilizarea de preoţi [ortodocşi] voluntari care să meargă pentru un timp în satele unde lipsesc preoţi sau în punctele mai grele”.
Pe teren, lucrurile s-au întâmplat chiar aşa. Ca exemplu, există un raport al Securităţii (din 2.11.1948), bazat pe o notă informativă, după care Patriarhul Justinian s-a întâlnit personal cu Ministrul Cultelor pentru a stabili lista a 100 de preoţi ce trebuiau trimişi în parohiile greco-catolice vacante, mai ales în urma arestării preoţilor greco-catolici care au refuzat să semneze actul de revenire la ortodoxie.
Se poate vedea în mod repetat în cele cinci articolele care tratează tema persecuţiei că pentru unele verigi ale desfăşurării „lichidării” nu s-au păstrat ordinele propriu-zise, în schimb s-au păstrat note informative corelate cu acţiunile în desfăşurare. Poate că unele ordine nici n au existat sub formă scrisă, ci s-au dat verbal. Într-adevăr, există rezoluţii manuscrise pe unele documente prin care un şef al Securităţii cheamă în mod explicit un grad subordonat pentru „convorbiri”.
- „Momente importante în desfăşurarea acţiunii”
► „1 Decembrie – acţiunea comitetelor definitiv încheiată, cu toată consecinţa legală.” Asta, deoarece la 1.12.1948 urma fie emis Decretul nr. 358 care „constata” încetarea existenţei Bisericii Unite.
c) „Presă şi publicaţii”
d) „Măsuri administrative”
Conceptul de „măsuri administrative” se referea la faptul că anumite „obiective” ale „asaltului” împotriva Bisericii Române Unite urmau să se obţină prin decrete sau dispoziţii ale Ministerului Cultelor, adică pe cale aşa-zis „legală”, nu prin violenţă pe întreg teritoriul. Vom menţiona doar două asemenea „măsuri”, care au avut urmări deosebit de nefaste:
- „Aplicarea articolelor 37, 38, 39 din legea [Cultelor], prelucrarea comunicatului dat de M[inisterul] C[ultelor] şi a adresei către M.A.I. – Instrucţiuni precise.”
Textul pare neclar, dar se va vedea în continuare (vezi articolul „Desfăşurarea pe teren a «lichidării» Bisericii Române Unite în 1948”) că se făcea referinţă la Dispoziţia a IV-a a Ministerului Cultelor, aşa cum urma ea să fie emisă pe teren în ultimele zile ale „asaltului”. Prin această Dispoziţie a IV-a s-a afirmat, printre altele, că trecerile într-un procent de cel puţin 75% dintre credincioşii greco-catolici ai unei comunităţi la ortodoxie „fac să dispară comunitatea greco-catolică locală chiar şi dacă există credincioşi izolaţi. Actul unirii în sine, ca urmare a unei mişcări de mase, poate constitui un element de fapt al constatării dispariţiei cultului greco-catolic.”
- „Reglarea situaţiei Episcopatului, cu administraţia lui bisericească şi averile”
Ca „măsură administrativă”, se stabileşte, aşadar, arestarea episcopilor şi preluarea catedralelor în timpul Etapei a III-a a asaltului – într o perioadă în care Biserica Română Unită era încă perfect legală – folosindu-se formula eufemistică: „Reglarea situaţiei Episcopatului […]”.
Arestarea episcopilor nu putea fi justificată prin mecanismul trecerilor de la un cult la altul. În procesul verbal din 27.10.1948 în care s-a dat ordinul de arestare al tuturor episcopilor greco-catolici sunt menţionate următoarele motive pentru această arestare simultană:► „Foştii [sic] episcopi duc o activitate febrilă, creând o stare de încordare periculoasă […].”
► „Este momentul prielnic să se treacă la lichidarea focarelor de agitaţie şi propagandă duşmănoasă, deoarece enoriaşii şi bisericile trecând la ortodoxism, nu mai pot funcţiona catedralele, sau reşedinţele episcopale”.
- „Reglarea situaţiei ordinelor şi congregaţiilor”
- „Crucea comemorativă”
Probabil că materializarea acestei măsuri este marele panou de marmură aflat în stânga intrării din Catedrala Ortodoxă din Alba Iulia, pe care scrie şi astăzi: „Aici - după 250 de ani - s-au regăsit în aceeaşi lege în Biserica străbună fraţii despărţiţi prin silnicie şi viclene promisiuni - 21 octomvrie 1948”.
D. Mărturiile confirmă trecerea prin cele trei etape ale „asaltului”
Semnalăm în continuare două ample mărturii în care se pot identifica etapele „Planului concret pentru revenirea Bisericii greco-catolice la ortodoxie”:
1) Mărturia preotesei Georgina Aldea, soţia părintelui Isidor Aldea, paroh la Coşlariu / Alba – înregistrare după 1990, realizată de Aurora Sasu.
În Arhiva Blajului s-au păstrat mai multe documente privitoare la evenimentele desfăşurate în Coşlar (azi Coşlariu) la 30 septembrie (Etapa I) şi în zilele de 8-10 octombrie 1948 (Etapa II a asaltului împotriva Bisericii Unite). Documentele arată că părintele Isidor Aldea, aflat într-o carceră a Securităţii, a semnat la 30 septembrie 1948 delegaţia pentru „conferinţa” de la Cluj. Întors acasă, la 8 octombrie 1948 el a refuzat, în faţa unei comisii, „să treacă” la ortodoxie. La 9 octombrie, datorită unor mari presiuni, a trecut. În orele următoare, a mers la Blaj, la Episcopul Suciu (aşa cum arată mărturia preotesei). La 10 octombrie 1948 părintele a retractat în scris semnătura de trecere şi a suportat apoi, cu întreaga familie, până în ziua morţii (19 decembrie 1988), persecuţia Securităţii.
După 45 de ani, mărturia preotesei Georgina Aldea dezvăluie perplexitatea şi suferinţa care se află în spatele documentelor.
2) Raportul protopopului de Reghin, părintele Alexandru Todea, adresat Nunţiului Apostolic (9.02.1949)
La data redactării raportului său, protopopul Todea (viitorul cardinal) era ascuns la familia Macarie, după ce evadase de la Securitate la 14.10.1948. Evenimentele descrise în raport încep din 19.09.1948 (când se pregătea declanşarea asaltului). Sunt parcurse toate etapele asaltului, ajungându-se până la Etapa a III a, a „lichidării”. Pentru a dovedi cele afirmate, părintele Todea a inserat în raportul său fragmente din corespondenţa oficială de la pretură (subprefectură) aduse în copie de fiica gazdelor, Ana Macarie, funcţionară la pretură. Fără curajul Anei Macarie, care a fost ulterior condamnată la 25 de ani de temniţă grea, n am fi avut o asemenea dovadă a falsificărilor produse în Etapa a III-a.
Iată un pasaj elocvent din raportul protopopului Todea (documentele oficiale sunt evidenţiate în mărturie cu font italic; sublinierile aparţin autorului):
„La 29 octombrie 1948, notarul îi trimite pretorului următorul proces-verbal:
«Proces-verbal redactat azi 29 octombrie 1948, la primăria comunei Filpişul Mare, în adunarea generală:
Obiectul: Explicarea trecerii credincioşilor de la cultul greco-catolic la cultul ortodox.
Al. I. La adunarea generală ţinută în această seară (…) din partea cetăţenilor din această comună au fost prezenţi doar o singură persoană.
De unde – şi aceasta e convingerea noastră – rezultă că locuitorii acestei comune nu vor în niciun fel să se supună directivelor şi ordinelor guvernului nostru democratic, deşi au fost de nenumărate ori anunţaţi prin sunetul trompetei.»
În ciuda acestei minunate atitudini a credincioşilor, urmează falsa concluzie:
În timpul desfăşurării acestei drame spirituale, preotul Damian Emil a fost aruncat în închisoare şi, la sfârşit, în urma procesului-verbal văzut deja la biroul pretorului, secretarul acestui organ administrativ împreună cu protopopul [ortodox] Ciceu au redactat un proces-verbal de predare-primire a bisericii, în care au scris:
«[…]În acelaşi timp constatăm că toată parohia, cu toată populaţia, au trecut la cultul ortodox şi anume într-un procent de 100%.»
Apoi au semnat, falsificând numele membrilor [comitetului de lămurire], care, cu toată decăderea lor morală, nu îndrăzniseră să redacteze minciunile incalificabile. Am copia falsului şi a falselor procese-verbale şi sunt şi martori oculari.”
Consideraţii finale
În încheiere, reamintim că „Planul concret pentru revenirea Bisericii greco-catolice la ortodoxie” (Etapele I, II şi III) a fost redactat de „specialişti” ai Ministerului Cultelor şi ai Securităţii, sub controlul consilierilor sovietici. Era un plan care a pornit de la premisa că existau preoţi „favorabili revenirii la ortodoxie”.
Pe teren însă, autorităţile s-au lovit de realitatea faptului că nici preoţii, nici poporul, în covârşitoarea lor majoritate, nu erau favorabili „unificării”. În consecinţă, desfăşurarea „operaţiunii” a fost aplicată, încă din prima etapă a planului, cu mijloace violente. Or, această primă etapă fusese gândită să asigure o faţadă de legitimitate întregului curs al evenimentelor! Mai mult, în timpul „asaltului” a existat şi o rezistenţă activă a Episcopatului, a preoţilor şi a poporului, interpretată de autorităţi drept „contraofensiva catolicilor”. În această situaţie, au fost emise noi dispoziţii ale Ministerului Cultelor şi noi ordine circulare ale Securităţii care au paralizat întreaga Biserică.
În articolul care urmează: „Desfăşurarea pe teren a «lichidării» Bisericii Române Unite în 1948” vor fi descrise elementele agravante ale procesului care a dus la suprimarea prin lege a Bisericii Greco-Catolice Române.
Citeşte şi : Martiriul celor şapte episcopi greco-catolici - argumentare
Argumentarea martiriului episcopului Vasile Aftenie
Emanuel Cosmovici, în colaborare cu Pr. Cristian Langa
________________________________________
[1] Cercetătorii care au identificat aceste patru arhive şi le-au comunicat Postulaturii sunt: Sergiu Soica, Ilarion Ţiu, Alexis Dimcev, ing. Cornel Pop (†).
[2] O explorare sistematică a Arhivelor Vaticanului pe tema Bisericii Române Unite a fost făcută de P. Cristian Arinel Sabău.
[3] Plasă: subdiviziune a unui judeţ, în vechea împărţire administrativă a României.
[4] Bohdan Rostyslav Bociurkiw, The Greek Catholic Church and the Soviet State (1939-1950), Canadian Institute of Ukrainian Studies Press, Edmonton - Toronto, 1996, p. 104.
[5] Bohdan Bociurkiv foloseşte termenul „reunion” (în engleză), pe care l-am tradus prin „reunificare”. De exemplu: „The «reunion» of the Greek-catholics with the Russian Orthodox Church”. În România, Securitatea a folosit termenul de „unificare”, „operaţiunea de unificare”.
[6] MGB – Poliţia politică – textual „Ministerul Securităţii Statului”, fostul NKGB.
[7] B. R. Bociurkiw, The Greek Catholic Church and the Soviet State, p. 229.
[8] Uniaţie, uniatism = termen cu conotaţie peiorativă, utilizat de adversarii unirii Bisericilor Orientale cu Biserica Romei.
[9] Aceste două teme staliniste vor apărea de-a lungul anilor (de exemplu, în 1966, 1968, 1973), în declaraţiile autorităţilor comuniste române, ca argumentare pentru imposibilitatea de a se reda libertate Bisericii Române Unite (v. articolul „Persecuţia împotriva Bisericii Române Unite după Decretul nr. 358/1948 şi până la moartea ultimului Serv al lui Dumnezeu - 1970”).
[10] Termenul folosit în cele trei documente este „fază”; cu toate astea, Securitatea a folosit în continuare termenul de „etapă”, pe care l-am adoptat şi noi în această expunere.
[11] Pentru expresia „plan general”, iată un fragment dintr-un ordin dat la 15.10.1948 de către Comisia CC al PMR, care a coordonat „operaţiunea de unificare”: „În ziua de 21 octombrie s-a iniţiat în planul nostru general o serbare pentru sărbătorirea actului reîntoarcerii la Biserica Strămoşească, fiindcă chiar în această zi, cu 250 de ani în urmă, s-a făcut unirea cu Biserica Romei.”
[12] Pentru înţelegerea termenului „asalt”, cităm o formulare în acest sens a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, la 25.02.1948: „În acţiunea de expropriere, Partidul nostru a pus pentru prima oară piciorul la sate şi a început ofensiva de democratizare de jos, asaltul pentru curăţirea aparatului administrativ, prin înlocuirea primarilor etc. […]”.
[13] ANIC, fond Ministerul Cultelor - Direcţia Studii, Dos. 3/1948, ff. 124-127.
[14] E vorba de toate cele cinci eparhii greco-catolice, care urmau să fie suprimate.
[15] Acest cinic „deocamdată” arată că se ştia foarte bine, încă de la început, că opoziţia preoţilor la acest proces în desfăşurare nu putea opri planul autorităţilor.
[16] Nu insistăm aici asupra Consfătuirii de la Cluj şi a prezentării delegaţilor la Patriarhie, care sunt în general cunoscute.
[17] Arhiva CNSAS, Dos. D 1222, vol. 2, f. 115.
[18] Pretor: În vechea organizare administrativă a României, reprezentant al conducerii centrale într-o plasă, având atribuţii administrative şi de poliţie.
[19] Ibidem, ff. 128-130.
[20] Sublinierile din acest articol figurează în documentele originale.
[21] Ibidem, ff. 131-136.
[22] Direcţii din Ministerul Cultelor.

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.

Împreună salvăm Palatul Episcopal

Împreună salvăm Palatul Episcopal

Caută ştire:

Anul: 2018 » Eveniment: Deschiderea anului şcolar la Liceul “Don Orione” 2018 – 2019 » Titlu: 27068.jpg

Anul: 2018
Eveniment: Deschiderea anului şcolar la Liceul “Don Orione” 2018 – 2019
Titlu: 27068.jpg