AcasăŞtiri201810 Septembrie: Argumentarea martiriului episcopului Vasile Aftenie 2

Episcopia Greco-Catolică Oradea

Adresă:

Str. Mihai Pavel nr. 4
410210 - Oradea
România

Telefon:

+40.259.436.492 +40.359.410.844 +40.359.410.845

Fax:

+40.259.430.509

Email:

Utilizatorii care au cont de email pe acest site, se pot autentifica folosind:

Ştiri

Argumentarea martiriului episcopului Vasile Aftenie 2

Argumentarea martiriului episcopului Vasile Aftenie 2

j) Monumentele funerare
Istoria monumentelor funerare care s-au succedat pe mormântul episcopului Vasile Aftenie reflectă perioada tristă prin care a trecut Biserica Greco-Catolică Română din 1944 până în 1989. La început a existat o simplă cruce de lemn (adusă de firma care a fabricat şi sicriul), fără nici o inscripţie. După vreo doi-trei ani de la decesul Servului lui Dumnezeu, Ileana, sora părintelui Vasile Mare, şi domnişoara Beia Sălăgeanu au pictat „cu frică” pe crucea de lemn literele A.V., special ca să sugereze cuvântul „AVE”. Mai târziu a apărut o mică cruce metalică, obişnuită pentru mormintele preoţilor, pe care scria AVE, adică iniţialele pentru „Aftenie Vasile Episcop”.
În anul 1981, un nepot de-al episcopului, care locuia chiar în Lodroman (locul naşterii PS Aftenie), a venit la Bucureşti şi a comandat un monument, el având acest drept. Tot atunci s-a montat pe monument şi o fotografie cu mitră a episcopului, obţinută de dr. Mihaela Vasiliu de la preotul ortodox Marcel Iatan, care slujea pe-atunci la Biserica Sf. Vasile de pe str. Polonă, nr 48.
După deshumare, pe acest mormânt a fost ridicată o cruce monumentală de marmură.
2. Persecuţia împotriva episcopului
Moartea Servului lui Dumnezeu Vasile Aftenie a avut loc în cadrul unei largi persecuţii împotriva Bisericii Greco-Catolice Române şi implicit împotriva credinţei (v. capitolul „Desfăşurarea pe teren a «lichidării» Bisericii Române Unite în 1948”). Din momentul arestării simultane a episcopilor greco-catolici a început şi ceea ce am numit „Persecuţia împotriva Episcopatului în detenţie” (Calea Crucii comună, urmată pentru unii dintre ei de o Cale a Cruciiparticulară).
Aspectele proprii ale persecuţiei împotriva episcopului Vasile Aftenie sunt următoarele:
a) Arestarea (pentru care s-au păstrat toate documentele pregătitoare şi de ducere la îndeplinire);
b) Planificarea „invitaţiilor” la defecţiune, înainte şi după arestare, aşa cum sunt ele prezentate în acest articol;
c) Planificarea din timp a unei anchete cu acuze „politice”, prin pregătirea unui dosar cu felurite documente aşa-zis „compromiţătoare”; a urmat ancheta efectivă;
d) Ştergerea memoriei privitoare la Servul lui Dumnezeu, lăsându-se să planeze, timp de 40 de ani, un secret absolut asupra anchetei şi a cauzei morţii episcopului.
3. Atitudinea episcopului
Preasfinţitul Vasile Aftenie a participat la toate acţiunile episcopilor greco-catolici în timpul persecuţiei, precum şi în timpul detenţiei („Răspunsul Episcopatului”). Motivaţia martiriului afirmată de întregul Episcopat a fost aceea că nu se poate trece peste nici un articol al credinţei revelate, deci nici peste înfiinţarea de către Hristos a Bisericii şi a papalităţii.
a) Premise
- În ajunul consacrării sale episcopale, la 1.06.1940, episcopul Aftenie îi scria Nunţiului Apostolic Andrea Cassulo următoarele cuvinte cu valoare de premoniţie:
Întrezăresc şi greutăţile pe care le voi întâlni, dar nu mă voi descuraja niciodată. Voi avea întotdeauna înaintea mea cuvintele de data trecută ale Excelenţei Voastre: Cu toţii suntem nişte Cirenei. Cred şi sunt sigur că am început deja să fiu un Cireneu.
- Legat de dificultăţi întâlnite cu ocazia vizitei sale canonice din localitatea Beleghet-Agăş, la 19.12.1942, episcopul i-a scris din nou Nunţiului Apostolic :
Sigur că pentru D[omnul]N[ostru] I[sus] Cristos trebuie să şi suferim. O facem bucuros. Aceasta e datoria mea şi, dacă ar fi necesar, sufăr şi martiriul, pentru marele ideal inspirat de sfânta noastră credinţă catolică romană.
b) În timpul persecuţiei
După 15.05.1948, începuse „operaţiunea de unificare”, vizibilă prin „chemările părinteşti” pentru „revenirea” la ortodoxie, pronunţate de Mitropolitul Ardealului, apoi de Patriarhul ortodox, precum şi prin neîncetatele atacuri din presă împotriva BRU.
•          A pregătit poporul pentru persecuţie
În raportul trimis episcopului Ioan Suciu cu ocazia pelerinajului de la 29.06.1948 din parohia Bilbor (Harghita), PS Aftenie arăta:
Peste tot m-am interesat şi am stat de vorbă cu părinţii protopopi şi cu fraţii preoţi, pe care i-am încurajat şi întărit în credinţă. Sunt tari cu toţii. Poate, poate ici colo se simte câte-o şovăire, dar n-aş crede, în caz de primejdie, să se ajungă la defecţiune. Am revenit în capitală foarte mângâiat şi mulţumit sufleteşte. [...]
Preasfinţite, fii sigur că suntem la datorie. [...]
Am încredere deplină în Cel de sus şi sunt gata să suport şi să înfrunt orice.
Pe partea Securităţii s-a constatat, deşi într-o altă lectură, acţiunea de pregătire a poporului pentru persecuţie pe care o desfăşura episcopul Aftenie. Astfel, într-o fişă sintetică ce cumula toate momentele „compromiţătoare” pe care Securitatea le putuse aduna în vederea „cercetării” viitoare a episcopului Aftenie, se arată următoarele:
Este semnalat în repetate rânduri că, cu ocazia oficierii unor slujbe religioase la diferite biserici din Ardeal, în predicile sale făcea propagandă cu caracter reacţionar, îndemnând populaţia să lupte pentru menţinerea creştinismului, să crească copiii în acest spirit şi să lupte împotriva măsurilor luate de guvern, de a nu se mai preda religia în şcoli. De asemenea, a atacat conducerea Statului, luând apărarea Papei, pe care l-a arătat ca imperialist în cer şi nu pe pământ.
- A respins orice invitaţie la defecţiune, a respins aşa-numita „trecere” a Bisericii Greco-Catolice la ortodoxie
Securitatea a considerat că este o „gravă fisură iniţială” a „operaţiunii de unificare” faptul că niciun episcop greco-catolic nu a aderat la acest act. De aceea, a încercat cu insistenţă să obţină defecţiunea episcopilor, atât în libertate, cât şi în stare de detenţie.
Episcopul Aftenie a trecut prin multe asemenea „invitaţii” la defecţiune. Vom prezenta în continuare câteva dintre acestea:
► Multiplele chemări la primul ministru Petru Groza
În memoriile sale, episcopul Hossu vorbeşte de aceste chemări:
Ne-a povestit nouă şi dânsul, şi mai târziu dl. Luca, ce era de serviciu şi bucătar şi bun ispravnic, cât a insistat pe lângă dânsul prim-ministrul Groza să treacă şi să se pună în fruntea nefericiţilor 38 de protagonişti ai ortodoxiei, defecţionaţi de la noi. Ne spunea dl. Luca cum venea de îndurerat de la audienţele dese de la dl. Groza, care tot mereu îl chema şi insista, fără nici un rezultat, până la arestare.
► Întâlnirea cu cei 38 de preoţi apostaţi de la Cluj
În zilele de 4 şi 5 octombrie 1948, la cererea episcopului Rusu, aflat atunci la Nunţiatură, PS Aftenie s-a întâlnit la Bucureşti, la hotelul Athenée Palace, cu cei 38 de preoţi care au „decis” la 1.10.1948 la Cluj „să revină în sânul Bisericii Ortodoxe”.
Despre acest eveniment episcopul Hossu arată :
A încercat P.S. Aftene să-i dezmeticească şi să-i aducă la calea dreaptă prin pocăinţă, arătându-le păcatul strigător la cer pe care l-au săvârşit, lepădându-se de credinţă şi batjocorindu-şi Biserica în vremile grele prin care trecea neamul şi ţara. Rezultatul a fost arestarea.
Episcopul Aftenie a depus în faţa Nunţiului Apostolic, sub jurământ, mărturia asupra acestei întâlniri. Mărturia a fost stenografiată şi verificată de episcop. Nunţiul Apostolic a considerat că acesta este unul dintre cele mai importante documente pentru „istoria acelei nefericite mişcări începute, cel puţin în forma oficială, cu adunarea celor 38 de preoţi în oraşul Cluj pentru realizarea separării de Roma a Bisericii greco-catolice din România”.
Documentul este important şi pentru că dezvăluie multiplele direcţii ale acţiunii guvernamentale din acele zile. În acest capitol vom sublinia doar două aspecte:
• faptul că episcopul a îndeplinit un act de mare curaj mergând la hotelul Athenée Palace (înţesat de Securitate) pentru a încerca să-i scoată pe cât mai mulţi dintre aceşti 38 (36) de preoţi din greşeala lor;
• faptul că a suportat un adevărat asalt de argumente care trebuiau să-l convingă să treacă de partea acestor preoţi. Această operaţiune de „convingere” a fost ordonată de guvern, aşa cum rezultă explicit, în mai multe rânduri, din cuprinsul mărturiei.
Iată câteva fragmente edificatoare din mărturie:
[Pr. Poruţiu] m-a implorat să mă unesc cu ei şi mi-a spus că un milion şi jumătate de credincioşi erau în joc şi, împreună cu ei, 2000 de preoţi. M-a asigurat că nu ar fi fost nicio ruşine pentru mine. Cu toţii ar fi ştiut că voi fi fost forţat să mă unesc cu ei.
Moldovan a spus:
- Avem la dispoziţia noastră Guvernul şi poliţia, şi am format comitete parohiale. Avem posibilitatea de a salva viaţa preoţilor şi situaţia Episcopilor care, altfel, cu siguranţă vor fi întemniţaţi şi mai târziu trimişi dincolo de graniţe.
M-a asigurat că, dacă eu semnam, aş fi evitat un mare pericol care mă ameninţa. Mi-a spus că mai erau încă 5 minute la dispoziţie:
- Putem fi la reşedinţa Patriarhului în 20 de minute. Dumneavoastră nu va trebui să vă lepădaţi credinţa. Spuneţi că nu vreţi să vă părăsiţi turma şi majoritatea clerului care doreşte să meargă cu ei. […]
M-au întrebat: De ce refuzaţi aderarea?
Am răspuns: Din cauza credinţei mele care e întipărită în mintea şi inima mea.
Ei mi-au spus: Amintiţi-vă Excelenţă, că Patriarhul şi [ministrul Cultelor] Stoian Vă întind o mână de prietenie. Dacă Dumneavoastră acceptaţi Vă vor primi cu toate solemnităţile şi Dumneavoastră Vă vor fi acordate multe favoruri. Dacă nu acceptaţi acum, dar veţi decide să o faceţi ulterior, va fi deja prea târziu.
I-am spus lui Moldovan că niciodată nu am căutat favoruri.
El a răspuns: Poate că Dumneavoastră sunteţi gata să muriţi pentru credinţă, dar luaţi seama că moartea Dumneavoastră nu va servi Bisericii, nici credincioşilor şi nici Dumneavoastră înşivă.
► În acelaşi timp, în dimineaţa zilei de 4.10.1948, au venit la episcopul Aftenie preoţi şi laici din vicariat, derutaţi de cele întâmplate la Cluj, apoi la Bucureşti, la Patriarhie (la 3.10.1948). De faţă a fost şi un informator, care a notat mesajul episcopului. Chiar dacă formulările informatorului nu pot avea valoare de stenogramă, mesajul rezultă cu claritate:
• „[Catolicismul] nu poate fi distrus, fiind o problemă de conştiinţă.”
• „Preoţii care au declarat că revin în sânul Bisericii Ortodoxe au făcut acest lucru numai sub presiunea fizică a întemniţărilor, înfometării şi ameninţării distrugerii lor fizice şi morale.”
• „Chiar dacă Guvernul ar încerca să intensifice prigoana împotriva greco-catolicilor, ajungând până la foc şi sabie, Mitropolitul[3] şi episcopii greco-catolici sunt gata să sufere martiriul pentru cauza religiei catolice.”
Iată că, în plin asalt pentru „lichidarea” Bisericii Unite, Servul lui Dumnezeu Vasile Aftenie a afirmat public în faţa preoţilor săi că el merge la martiriu.
► O ultimă tentativă de a-l convinge pe episcopul Aftenie să treacă la ortodoxie a venit din partea ministrului Cultelor, la 11.10.1948.
Cu ocazia audienţei, în care a prezentat personal ministrului Cultelor cele două memorii ale Episcopatului catolic redactate la conferinţa episcopală din 7.10.1948, episcopul Aftenie a avut de înfruntat o ultimă „invitaţie” la defecţiune. Iată un extras din declaraţia stenografiată pe care a preluat-o Nunţiul câteva zile după acestă audienţă:
După ce a spus că va citi scrisorile mai târziu, Ministrul a continuat: Toţi ţin la Dumneavoastră şi toţi doresc ca Dumneavoastră să treceţi, împreună cu turma, la biserica ortodoxă.
Am răspuns: E cu neputinţă ca eu să mă lepăd de credinţa mea, acea credinţă pe care am învăţat-o la şcoală şi pe care timp de 23 ani am predicat o.
A insistat: Pentru binele Dumneavoastră spun că Dumneavoastră, prin aceasta faceţi un lucru bun.
c) În seara arestării, Servul lui Dumnezeu a ales Calea Crucii
Un episod surprinzător a avut loc în după-amiaza zilei de 28.10.2016, cu câteva ore înainte de arestare. Episcopul şi câţiva preoţi ieşiseră în curte după o rugăciune comună în biserica Sf. Vasile. Şi, deodată, apare o fetiţă între ei, care insistă să afle „Cine este episcopul?” Ea se jucase în nisipul din dreptul gardului de la stradă şi a auzit ce au vorbit între ei doi oameni: „La noapte, de aici vom aresta pe Episcopul”. Toţi au fost puţin tulburaţi. Un tânăr, Traian Suciu, i-a propus episcopului să se ascundă şi să fie păzit de greco-catolicii din zona Bucureştii Noi.
[Episcopul] însă, luând în mână crucea pectorală, i-a răspuns: „Această cruce mă opreşte. Dragul meu, tot eu să mă ascund? Ce s-ar întâmpla dacă pe front generalul ar dezerta? Dacă n-ar fi aceasta [crucea], aş şti eu ce să fac!”
Părintele Vasile Mare, care a dat această mărturie, a fost o mare personalitate a Bisericii Greco-Catolice, el însuşi fost deţinut politic. Mărturia lui, dată sub jurământ, are toată greutatea unei mărturii autentice. Ea este concordantă şi cu fragmentul următor din ordinul de misiune al ofiţerilor de Securitate care trebuiau să facă arestări în acea noapte şi care s-au aflat în dreptul gardului în acea după-amiază:
Veţi face recunoaşterea obiectivului, cum se prezintă casa, câte ieşiri are, dacă mai are vreo ieşire în vreo stradă vecină, dacă nu corespunde acoperişul cu acoperişurile caselor vecine şi cum se prezintă curtea.
d) După arestare
- Noi invitaţii la defecţiune
Servul lui Dumnezeu, lipsit fiind de libertate, a mai trecut prin trei „invitaţii” la defecţiune, descrise mai sus la cap. 1, pct. a), b) şi d):
► Invitaţia la defecţiune făcută de ministrul Cultelor, o zi după arestare (30.10.1948);
► Invitaţia la defecţiune făcută de Patriarhul ortodox în lagărul de la Dragoslavele (14-15.11.1948);
► Putem emite ipoteza plauzibilă, pe care o susţine însuşi episcopul Iuliu Hossu în memoriile sale, că şi la mănăstirea ortodoxă Sinaia a mai avut loc o invitaţie la defecţiune (25.05.1949 - 2.06.1949).
- Plecarea din lagărul de la Căldăruşani la ancheta Securităţii
În Memoriile sale, episcopul Iuliu Hossu ne oferă informaţii emoţionante cu privire la momentul în care episcopul Aftenie a fost luat de Securitate pentru a fi dus în anchetă:
După două săptămâni, la 25 V 1949, plecarea P.S. Aftene. S’au prezentat alţi doi inspectori[4] care l-au dus din mijlocul nostru pe iubitul nostru frate episcop Aftene, tot cu simpla invitare să-şi facă bagajul şi să plece împreună cu dânşii; nici dânsului nu i-au spus unde: calea fost aceeaşi, la Interne; nici un cuvânt, nici o motivare; în faţa noastră glumeau că-i va merge bine.
Scumpul frate s-a mărturisit şi, după mărturisirea făcută, mi-a spus că nici moartea nu-l va face să se lepede de credinţă; acelaşi lucru l-a spus în faţa tuturor înainte de plecare; […].
PS Aftene a rămas neclintit în credinţa catolică, împlinindu-şi cu sfinţenie cuvântul rostit în faţa noastră, a tuturor, că mai bine moare decât să se lepede de credinţă; a presimţit ce o să urmeze şi pentru ce este dus de la Căldăruşani, pentru a face noi presiuni asupra dânsului să treacă la ortodoxie; n-a trecut, a preferat să moară în temniţele Văcăreştilor, cum ni s-a confirmat autentic mai târziu […].
Pe această cale a fost învrednicit scumpul nostru frate episcop Vasile Aftene [sic] să preamărească pe Domnul în statornicia credinţei sale până la moarte.
- În timpul anchetei de la Securitate
Am pomenit anterior că, în dosarul de anchetă al episcopului, a rămas doar pagina finală dintr-o declaraţie a sa autografă (datată 10.11.1949) care a avut ca temă „trecerea Bisericii Greco-Catolice la ortodoxie”. Pagina a fost pur şi simplu rătăcită în cadrul uneia din declaraţiile „politice”, încurcând practic numerotarea ştampilată din dosarul Securităţii.
Folosind un stil stăpânit, egal, Servul lui Dumnezeu şi-a afirmat fără teamă poziţia pe care o susţinuse şi până atunci, pe toată durata persecuţiei. Prezentăm fragmente din cele două „întrebări” şi „răspunsuri” care figurează pe acea pagină:
- Întrebarea nr. 12 nu e vizibilă, ci doar o parte din răspuns:
[În predicile din duminicile lunii octombrie 1948] am amintit de libertatea cultelor asigurată prin Constituţie şi legea cultelor, citând din această lege articolele care prevăd schimbarea de cult şi pedepsele indicate acolo faţă de aceia care ar presa faţă de cineva să-şi schimbe cultul căruia [îi] aparţine.
- La întrebarea nr. 13: „Ce scop aveau predicile şi cele relatate în ele?”, episcopul a răspuns:
Virtutea răbdării, rugăciune cât mai multă şi tăria în credinţa Bisericii noastre, arătând credincioşilor că guvernul a contravenit Constituţiei şi Legii Cultelor prin trecerea Bisericii greco-catolice la ortodoxie, sprijinind această acţiune.
Aceasta îmi este declaraţia pe care o dau, susţin şi semnez propriu, nesilit de nimeni.
Bucureşti, 10 noiembrie 1949
[semnătură lizibilă] + Episcop Dr. Vasile Aftenie
Răspunzând aşa cum a făcut-o, PS Aftenie a fost conştient că va ajunge să fie condamnat, fără speranţa de a mai ieşi viu din mâna Securităţii. Într adevăr, în faţa refuzului său, Securitatea a trecut la montarea unei înscenări „politice”, în timpul căreia episcopul a avut un accident cerebral.
Pentru noi, cei de azi, manuscrisul din ancheta din 10.10.1949 este o dovadă a faptului că episcopul şi-a apărat credinţa şi Biserica chiar şi atunci când s-a aflat în faţa morţii.
Emanuel Cosmovici, în colaborare cu Pr. Cristian Langa

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.

Împreună salvăm Palatul Episcopal

Împreună salvăm Palatul Episcopal

Caută ştire:

Anul: 2018 » Eveniment: Deschiderea anului şcolar 2018-2019 la LTGC » Titlu: 27078.jpg

Anul: 2018
Eveniment: Deschiderea anului şcolar 2018-2019 la LTGC
Titlu: 27078.jpg