AcasăŞtiri201812 Iunie: 38 de ani de preoţie: Don Giuliano Gulmini - Mărturie vocaţională

Episcopia Greco-Catolică Oradea

Adresă:

Str. Mihai Pavel nr. 4
410210 - Oradea
România

Telefon:

+40.259.436.492 +40.359.410.844 +40.359.410.845

Fax:

+40.259.430.509

Email:

Utilizatorii care au cont de email pe acest site, se pot autentifica folosind:

Ştiri

38 de ani de preoţie: Don Giuliano Gulmini - Mărturie vocaţională

38 de ani de preoţie: Don Giuliano Gulmini - Mărturie vocaţională

“Am avut 37 de aniversări a hirotonirii de preot dar niciuna nu a fost aşa frumoasă şi nu am avut niciodată tort! Chiar mi-aţi făcut o surpriză…” spunea Don Giuliano care, anul acesta, a celebrat împreună cu noi aniversarea celor 38 de ani de preoţie.
Vine la Oradea aproape în fiecare an pentru a-şi vizita copiii – aşa îi consideră el pe toţi preoţii şi seminariştii care au trecut prin parohia lui în decursul celor 15 ani de când colaborează cu seminarul nostru. De atunci, în fiecare an, unul sau doi seminarişti orădeni fac experienţe estive în parohiile pe care le păstoreşte. Acolo întâlnesc realităţi diferite, adesea lucrând cu persoane defavorizate din punct de vedere social, şi nu numai.
Întorşi acasă, seminariştii nu numai că împărtăşesc experienţele deosebite trăite dar şi pun în aplicare ceea ce învaţă acolo cu privire la munca cu oamenii. Este şi bunic. Aşa se autodenumeşte câteodată, mai ales când se referă la copiii preoţilor noştri care au trecut pe la el. În zilele în care este la Oradea, nu stă locului. Tot timpul este pe drumuri – de la un preot la altul, de la Băiţa (Pr. Marcel Rostaş) la Salonta (Pr. Gheorghe Seica), de la Valea lui Mihai (Pr. Mirel Demian) la Mădăras (Sabin Cicşa) şi, cu fiecare dintre cei pe care îi vizitează, face alte vizite în împrejurimi.
Don Giuliano este Iconom Stavrofor pentru Eparhia de Oradea. Distincţia i-a fost conferită de Preasfinţia Sa Virgil Bercea, cu ocazia Jubileului 225 al Seminarului nostru, anul trecut.
Bucurându-ne de vizita sa, am profitat pentru a-l ruga să ne facă o mărturie vocaţională. O împărtăşim, pe cât posibil, cu dumneavoastră.
Îi mulţumim Domnului pentru darul preoţiei şi îi mulţumim pentru că nu ne ţine departe de instrumente Lui frumoase, precum don Giuliano!
O vocaţie cu multe înştiinţări
Povestea vieţii mele a fost presărată, încă de mic copil, cu multe înştiinţări din partea lui Dumnezeu. Primul semn spre parcursul meu vocaţional a venit încă din copilărie, în momentul în care, eu şi fratele meu geamăn, am rămas orfani de mamă după şase ore de viaţă şi am fost abandonaţi de către tată, ajungând astfel în orfelinat. După un timp, mulţumită bunicilor care au reuşit să ne scoată din orfelinat, devenind astfel părinţii noştri adoptivi, am ajuns să conştientizăm că există cineva acolo sus care ne veghează în permanenţă.
Chiar dacă am fost marginalizaţi de către parohul comunităţii în care trăiam datorită unor motive politice, eu şi fratele meu am avut parte de binecuvântatul dar de a putea frecventa Sfânta Liturghie duminicală în mod necondiţionat. Crescând alături de bunici am învăţat să depăşesc momentele de criză şi dificultăţile sociale; am învăţat să economisim puţinii bani pe care îi aveam, încercând să oferim o mână de ajutor celor care aveau dificultăţi mai mari decât ale noastre deschizând astfel porţile casei noastre celor săraci.
Încă din adolescenţă am reuşit să îmi dau seama că existau tineri mai mici decât mine care trăiau în anturaje unde predomina consumul de alcool şi de droguri. Pentru a-i putea ajuta, pe lângă contactul direct cu ei, îmi doream să ajung comisar în poliţie cu scopul de a-i stopa pe cei care le cauza rău acestor tineri.
În acea perioadă, reuşeam să mă menţin din punct de vedere financiar cu ajutorul unei burse de studii, iar pe parcursul verii lucram într-o brutărie. În acel loc, Dumnezeu mi-a oferit un nou semn prin intermediul unei fete de vârsta mea care îmi spunea adesea faptul că am un comportament de preot. Nu voiam să ascult insinuările colegei mele deoarece aveam o altă perspectivă de viaţă şi anume aceea de a deveni psihiatru pentru a putea ajuta un grup de tineri schizofrenici pe care îi vizitam des în spital. Chiar dacă începusem să studiez profund autori precum Freud, am ajuns la concluzia că sunt neputincios în rezolvarea problemelor acestor tineri, deoarece probleme psihice grave nu puteau fi tratate.
Un alt avertisment puternic primit din partea lui Dumnezeu m-a pătruns într-o noapte, pe când stăteam la căpătâiul bunicului meu bolnav de tumoră; mă aflam în spital când am deschis Biblia la cuvintele lui Isaia care spuneau: ”Chiar dacă tatăl tău şi mama ta te vor abandona, Eu nu te voi abandona niciodată.” Am ştiut în acel moment că Domnul îmi indicase drumul pe care trebuia să păşesc şi anume pe drumul preoţiei pentru a putea mărturisi tuturor iubirea nemărginită a lui Dumnezeu.
După ce am obţinut diploma de expert chimic cu punctaj maxim, urmând un curs de matematică şi chimie aluzivă la misterul lui Dumnezeu, plin de bucurie am intrat în seminar. Acolo am început să descopăr îndeaproape Cuvântul lui Dumnezeu, Sacramentele, intrând treptat în tainele pastoraţiei.
Primii mei ani ca viceparoh au fost marcaţi de carisma tinerilor cu probleme pe care îi întâlneam şi cărora încercam să le ofer sprijin, urmând ca mai apoi, după ce am devenit paroh, să îmi împart viaţa cu tineri defavorizaţi ce îmi erau încredinţaţi de către asociaţii. Comunitatea parohială şi ”Casa Famiglia” au reprezentat centrul vieţii mele pe parcursul multor ani.
Astăzi, bătrân fiind, sunt parohul a trei comunităţi şi continui să descopăr cu bucurie tainele rugăciunilor de vindecare şi eliberare adresate tinerilor care au o viaţa nu tocmai bună, influenţaţi fiind de cel rău. De cincisprezece ani împărtăşesc această aventură a vieţii mele, mai ales în perioada vacanţei, cu seminarişti greco-catolici români, mare parte dintre ei devenind ulterior preoţi.
Simt şi cred cu tărie că Dumnezeu, prin intermediul spovezii şi a încercărilor trăite între tineri pe stradă, oferă noi culori vocaţiei mele de păstor. Pentru acest motiv, mulţumirea şi laudele aduse lui Dumnezeu, reprezintă un cânt continuu în inima mea!

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.

Împreună salvăm Palatul Episcopal

Împreună salvăm Palatul Episcopal

Caută ştire:

Anul: 2018 » Eveniment: Expoziţia „Făuritorii Marii Uniri”, vernisată în Cetatea Oradea » Titlu: 27105.jpg

Anul: 2018
Eveniment: Expoziţia „Făuritorii Marii Uniri”, vernisată în Cetatea Oradea
Titlu: 27105.jpg