AcasăŞtiri201721 Decembrie: Scrisoarea Pastorală la Naşterea Domnului 2017

Episcopia Greco-Catolică Oradea

Adresă:

Str. Mihai Pavel nr. 4
410210 - Oradea
România

Telefon:

+40.259.436.492 +40.359.410.844 +40.359.410.845

Fax:

+40.259.430.509

Email:

Utilizatorii care au cont de email pe acest site, se pot autentifica folosind:

Ştiri

Scrisoarea Pastorală la Naşterea Domnului 2017

Scrisoarea Pastorală la Naşterea Domnului 2017

Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire! Lc (2, 14)

Iubiţii mei credincioşi,

Sărbătoarea Naşterii Domnului ne oferă, iată, mult plăcutul prilej de a medita împreună la neasemuita bucurie a venirii în lume a Domnului şi a păcii pe care o aduce tuturor oamenilor de bunăvoire această Veste minunată care dă tuturor şi fiecăruia în parte lumina unei credinţe ce alungă iarăşi şi iarăşi neliniştea, vitregiile vremurilor, neaşezarea celor omeneşti.
„Iată, vă binevestesc vouă bucurie mare”: „vi s-a născut azi Mântuitor …pace pe pământ … !” (cf. Lc 2, 10-14).” Astăzi Dumnezeu se coboară pe pământ pentru a ridica omul la ceruri … creatorul timpurilor s-a născut în timp … El s-a născut pentru voi, s-a dăruit pentru voi … El locuieşte în voi… Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat … să ne bucurăm şi să ne veselim într-însul”. „Să se veselească cerurile şi să se bucure pământul, … să se bucure câmpiile şi toate cele ce sunt (…) de faţa Domnului, că vine…!” (cf. Ps 95, 11-12). Toate aceste rostiri consacrate sunt întrutotul dătătoare de limpezime în privinţa rosturilor adânci ale Sfântul Crăciun care ni-l aduce pe Domnul şi, odată cu El, pacea şi bucuria sufletelor. Meditaţia noastră împreună îşi va arăta roadele bune în măsura în care cugetul îmbelşugat al Scripturii va lumina sufletul fiecăruia făcându-l să simtă că nu e vorba de o simplă reîntoarcere unei sărbători de temelie a credinţei creştine, în general, ci de o re-naştere a făpturii noastre umile în marea, adânca lumină a Dumnezeirii vii.

Dragii mei,

De curând s-a încheiat Aniversarea celor 225 de ani de la înfiinţarea Seminarului la Oradea în 1792, ceea ce a fost un prilej fericit de bucurii bogate în anul pe care-l încheiem. Cu emoţie nepotolită putem împărtăşi gândul că, de-a lungul vremii, tineri veniţi din toate părţile Eparhiei sau chiar de dincolo de hotarele ei s-au adăpat spiritual la aceste şcoli şi au devenit preoţi sau dascăli vrednici, făclii vii, candele de lumină şi credinţă pentru poporul dreptcredincios. Aceşti preoţi formaţi la „fântânile darurilor”, şcolile din Blaj, Gherla sau Oradea, au fost cei care au însufleţit credincioşii şi i-au format şi întărit în drumul spre Marea Unire de la Alba Iulia din 1918.
Omul nu poate trăi fără bucurii; în familii sunt multe momente de bucurie; naţiunile şi popoarele au momentele lor de bucurie. În istoria modernă am avut şi noi, românii, o serie de bucurii, de-ar fi să amintim, bunăoară: un Suplex Libellus Valachorum (1791-1792), o Câmpie a Libertăţii de la Blaj, cu Discursul lui Simion Bărnuţiu, un Memorandum la 1892, o Alba Iulia la 1918. Putem spune că, intrând în anul Centenarului Unirii, intrăm într-un an al bucuriei dar şi al aducerii-aminte, al memoriei necesare, păstrătoare a sensurilor marilor evenimente întemeietoare. De dincolo de zări şi de dincolo de timp, răsună vocea Cardinalului Iuliu Hossu: „şi eu am fost la Alba-Iulia ”, „acesta-i ceasul bucuriei noastre, bucuria unui neam întreg, pentru suferinţele veacurilor, purtate de un neam întreg, cu credinţa în Dumnezeu şi cu nădejdea în dreptatea lui ”. Nu putem însă trece sub tăcere faptul că anul Centenarului Unirii ne aduce aminte de şi cei 70 de ani împliniţi de la desfiinţarea Bisericii noastre de către comunismul devastator, de temniţele prin care şi-au dat viaţa pentru credinţă şi adevăr un patriot precum Iuliu Maniu şi Cardinalul Iuliu Hossu, un istoric precum Gheorghe I. Brătianu şi Preasfinţiile lor Valeriu Traian Frenţiu, Anton Durcovici, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Vasile Aftenie, Ioan Rusu, Ioan Bălan şi atâţi alţi martiri ai neamului; ne obligă într-un fel a nu uita şi pentru ca poporul să nu intre într-un „somn al raţiunii ”. Bucuria, ne spun dicţionarele, este acel sentiment de mulţumire şi de vie satisfacţie interioară, de desfătare şi de mângâiere, de mulţumire şi de plăcere care îl fac pe om să simtă gustul fericirii. Fericit a fost neamul în acele momente istorice, acolo ne sunt rădăcinile şi mereu nădăjduim în vremuri mai bune.

Dragi credincioşi,

Ni s-a născut azi Mântuitor! „Fiul lui Dumnezeu care din Tatăl purcede …este Fiul Omului, El, măreţia îngerilor, făcut prunc în vederea oamenilor; Cuvântul-Dumnezeu, Cel mai înainte de toţi vecii, făcut trup la plinirea timpurilor; făcătorul soarelui şi născut sub soare; … imens, ca Dumnezeu dar, mic ca un om ”. Am avut şi avem nevoie de un Dumnezeu care să ne fie aproape, de un Dumnezeu care, trăind printre oameni, să ne înţeleagă, cu bucuriile şi încercările de fiecare zi dar şi cu bucuriile şi încercările din veac. Da, Cuvântul-Dumnezeu Cel mai înainte de toţi vecii, vine în această lume a noastră mereu sfâşiată şi divizată, mereu plină de durere şi suferinţă, vine, vine din nou, izbăvitor.
Priviţi în jur şi vedeţi pe toţi cei lipsiţi şi înfometaţi, pe toţi copiii abandonaţi, războaiele care nu mai contenesc şi lumea care trece pe lângă aceste evenimente fără să-i pese sau fără să se mai intereseze de soluţii benefice. Şi totuşi, Cel mai înainte de toţi vecii, Domnul Dumnezeul nostru vine precum a venit şi altădată pentru a mângâia pe oricine şi pentru a şterge lacrimile celor îndureraţi, pentru a ne aduce pacea şi bucuria Sa. „Această bucurie, spunea Papa Benedict, nu ne depărtează de solidaritatea cu suferinţele umane ci este legată în mod profund cu încrederea în Dumnezeu ”. Pentru că Dumnezeu este cel care conduce omenirea la izvoarele bucuriei, iar această bucurie se realizează prin Fiul lui Dumnezeu carele din Tatăl purcede … este Fiul Omului.

Dragi credincioşi,

Cântăm împreună: „ce vom aduce Ţie, Hristoase la naşterea Ta?: îngerii – cântarea, cerurile – steaua, magii – darurile, păstorii – minunea, pământul – peştera, pustiul – ieslea, iar noi – pe Maica Fecioara ”.
Ce vom aduce Ţie, Hristoase, noi cei de astăzi? Mărirea şi lauda împreună cu îngerii; bucuria pentru că ni s-a născut un prunc, Dumnezeu cu noi; lumina despre care vorbeşte Isaia (cf. Is 9,1) şi strălucirea nopţii sfinte (cf.Lc 2,9). Ştim că semnul naşterii Domnului este „pruncul înfăşat, culcat în iesle” (cf. Lc 2,12): simplu, cutremurător de simplu! Tocmai de aceea, pacea, bucuria, sensul luminos al vieţii îl putem întâlni în Copilul-Dumnezeu doar dacă renunţăm la orgolii şi iluzii trecătoare, la pretenţii ostentative şi la nemulţumirile de fiecare zi. În plus, Naşterea Domnului din acest an – 2017 – are gustul speranţei atât în anul Centenarului Marii Uniri cât şi la comemorarea celor 70 de ani de la îngenunchierea Bisericii Greco-Catolice.
Nebiruită de întuneric şi de toate armele răului, lumina străluceşte de la Dumnezeu atât pentru Biserică cât şi pentru popor. De aceea Domnul se naşte la Bethleem – casa pâinii –, pentru că devine „pâinea noastră cea de toate zilele” spre a ne hrăni şi a ne da viaţă, spre a ne aduce bucuria şi pacea, iubirea şi lumina vieţii noastre, pacea sufletelor şi a inimilor.
Vă doresc un Crăciun Sfânt şi binecuvântat şi un An nou 2018 plin de lumină şi speranţă!
Fie ca pe pământ să coboare pacea şi între oameni bună voirea (cf. Lc 2, 14)!
Crăciun fericit! La mulţi Ani!
+ Virgil Bercea

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.

Rugăciune pentru beatificarea episcopilor greco-catolici martiri

Rugăciune pentru beatificarea episcopilor greco-catolici martiri

Caută ştire:

Anul: 2018 » Eveniment: Câştigătorii concursului „Contribuţii sălăjene la Marea Unire” la Roma » Titlu: 26340.jpg

Anul: 2018
Eveniment: Câştigătorii concursului „Contribuţii sălăjene la Marea Unire” la Roma
Titlu: 26340.jpg