AcasăŞtiri201717 Martie: Părintele Florian Stan - 160 de ani de la naştere

Episcopia Greco-Catolică Oradea

Adresă:

Str. Mihai Pavel nr. 4
410210 - Oradea
România

Telefon:

+40.259.436.492 +40.359.410.844 +40.359.410.845

Fax:

+40.259.430.509

Email:

Utilizatorii care au cont de email pe acest site, se pot autentifica folosind:

Ştiri

Părintele Florian Stan - 160 de ani de la naştere

Părintele Florian Stan - 160 de ani de la naştere

17 martie 1857 - 15 mai 1924

„Nimic nu-i leagă mai mult pe oameni decât conştiinţa unui trecut comun”.
Eugen Lovinescu

Ne privim adesea trecutul, ne aparţine, ne însoţeşte viaţa. Trecutul însoţeşte şi viaţa Bisericii Române Unite cu Roma, Biserica noastră, care, în 1948, „a fost trimisă în catacombe”, unde, zeci de ani, şi-a îndeplinit misiunea încredinţată de Cristos. În aceşti „zeci de ani” şi după 1989 nu au încetat defăimările bazate pe denaturări intenţionate.
Privim acest trecut cu inima strânsă, îl privim pentru că avem datoria să apăram adevărul şi demnitatea Bisericii.
Privim trecutul Bisericii Greco-Catolice pentru că are darul şi puterea să ne îmbogăţească sufletul, şi nu numai prin personalităţile care umplu cei peste 300 de ani de istorie a Bisericii, dar şi prin acei preoţi, aparent fără însemnătate, însă toţi, deopotrivă, părinţii sufletului nostru, care ni l-au adus pe Cristos „în zilele noastre de trudă” şi ne-au făcut cunoscute iubirea şi milostivirea Lui.
Remarcăm că suntem legaţi de toţi aceştia prin trăirea şi mărturisirea aceluiaşi crez … Se pierde şirul anilor şi ne simţim solidari cu toţi aceia „care înaintea noastră s-au rugat în Biserica lui Cristos, care au trăit, muncit, gândit şi suferit pentru Cristos”.
De la aceşti preoţi primim „o fărâmă” de „ethos” catolic, un ansamblu de trăsături, o anumită fizionomie morală pe care nici o ştiinţă din lume nu ne-o poate da.
Mormântul unuia dintre aceşti preoţi este în faţa Capelei Frenţiu din Cimitirul Municipal Rulikowski din oraşul nostru, mormânt uitat, fără urme de aduceri - aminte - mormântul Părintelui dr. Florian Stan, fostul vicar general al Diecezei de Oradea (1912-1924).
Astăzi, la 160 de ani de la naştere, căutăm să regăsim pe preotul care, într-un anumit timp al istoriei Eparhiei noastre, i-a luminat calea, condus de credinţă şi datorie.
S-a născut la 17 martie 1857 în Iegheriştea Veche din judeţul Satu Mare, localitate ce aparţine de comuna Crucişor, ca şi Poiana Codrului, cunoscute în trecut pentru cultivarea artei sticlăriei.
A urmat Liceul la Oradea şi Teologia tot la Oradea în cadrul Seminarului latin, care a crescut „mai bine de un veac, aproape jumătate din preoţimea necesară (Diecezei noastre), dându-i o mulţime de preoţi buni şi inimoşi”, subliniază Iacob Radu.
La finalul studiilor orădene, continuă să-şi desăvârşească cunoştinţele la Budapesta, unde a obţinut doctoratul în Drept canonic şi licenţa în limba latină şi germană. Atent la cerinţele timpului, în particular, a învăţat limba franceză şi stenografia . La Oradea, a urmat şi Academia de Drept, obţinând, la Budapesta, şi titlul de doctor în ştiinţe juridice.
La 10 aprilie 1887, Episcopul Mihai Pavel l-a hirotonit preot celib. Doi ani a fost preot în comuna Chereluş, iar din 1889 , profesor suplinitor de latină şi germană la „Gimnaziul Greco-Catolic de băieţi” ( Liceul „Samuil Vulcan”) din Beiuş, ca din1892 să devină titular.
În anul şcolar 1922-1923 a fost profesor de limba franceză la „Şcoala Normală” din Oradea.
Pentru competenţa de care a dat dovadă, în 1906 a fost numit canonic cancelar al Capitlului şi, peste un an, din oficiu, rector al „Seminarului” şi inspector şcolar diecezan, „funcţii pe care le-a exercitat între anii 1907-1916 cu multă pricepere şi abilitate”.
În dispoziţia episcopală de numire, Episcopul Demetriu Radu menţiona: „Suntem pe deplin convinşi că în persoana Revmei Frăţiei Tale am aflat pe acel bărbat, carele prin alesele sale calităţi va şti să conducă spre mai departe înflorire şi prosperare atât institutul seminarial menit a creşte odraslele tinere ale Bisericii şi ale neamului nostru, cât şi şcoalele noastre parochiale prin controlarea funcţionării lor” (Academia Română, Institutul de Istorie „George Bariţiu”, „Canonici, profesori şi vicari foranei din Biserica Română Unită (1853-1918) - Dicţionar”, Editura Mega, Cluj-Napoca,2013, p.375).
Seminarul Teologic „Sfinţii Vasile, Grigore şi Ioan” din Oradea sărbătoreşte în acest an 225 de ani de existenţă - a fost întemeiat la solicitarea Episcopului Ignaţie Dărăbant, în 1792, - Seminarul Leopoldin. De la data înfiinţării până în 1922 „au trăit şi au învăţat peste 13.000 de tineri” în lăcaşul „religiozităţii, ştiinţei şi culturii minţii şi inimii, precum şi al iubirii de neam şi de patrie”.
Rectorii şi părinţii spirituali ai Seminarului au fost aleşi cu grijă dintre canonicii Capitlului. Părintele Florian Stan a fost rector şi părinte spiritual al Institutului (1907-1916), unul dintre preoţii care au format conştiinţe, preoţi cu viaţă sfântă „care au străjuit pe lângă altarele bisericilor noastre”, oameni cu o cultură de mari dimensiuni. În cursul anilor, din rândul seminariştilor orădeni s-au ridicat mari personalităţi, „un mitropolit, patru episcopi, un număr însemnat de canonici, sute de profesori şi învăţători, avocaţi etc”.
Documentele Episcopiei scot în lumină profilul sufletesc al Părintelui Stan, bunătatea şi generozitatea. Dintr-o cerere a unui zilier sărac, cu patru copii, află că „cel mai mic are mare dor să înveţe […] e foarte sârguincios, blând şi ascultătoriu. Drept aceea, nemaiputând a rezista la rugările fierbinţi ale fiului meu […] vin a Vă ruga, prea umilit să Vă înduraţi a-l primi pe Ioan în seminariul domestic, dacă cumva este cu putinţă” (Blaga Mihoc, „Caritate şi prigoană”, Editura Logos’94, Oradea, p.288). Rectorul Florian Stan nu numai că-l primeşte pe tânăr în Seminar, dar notează pe marginea cererii „I-aş propune în prevedere că va fi primit la poartă ca studinte…”.
Florian Stan a mers pe linia înaintaşilor primind în Seminar doar „tineri inteligenţi, aleşi pentru a fi preoţi (juvenes melioris talenti pro clero)”, ei fiind viitorul, cei care vor fi capabili să călăuzească destinul Bisericii.
În 1912 Părintele Florian Stan a fost numit vicar general, funcţie pe care a îndeplinit-o sub păstorirea Episcopilor Demetriu Radu şi a lui Valeriu Traian Frenţiu, cărora le-a fost foarte devotat. Cuvintele prin care anunţă Dieceza de sfârşitul tragic al Episcopului Demetriu Radu vibrează de durere: „Nemiloasa schijă pre Părintele nostru l-a nimerit în piept, iar pe noi în adâncul inimei. Lui i-a stins viaţa trupească, nouă însă ne-a răpit liniştea sufletească, căci în el am pierdut un Părinte mare, un Părinte falnic…” (Iacob Radu, „Istoria Diecezei Române Unite cu Roma a Orăzii Mari”, Oradea, Editura Chiriaşii Tipografiei Româneşti, 1932, p.191).
A continuat să urce treptele ierarhiei ecleziale; din 1915 este prepozit al Capitlului Catedralei, iar la 3 octombrie 1922 a fost numit arhiereu-episcop auxiliar, titular de Axiopolis, „fiind consacrat în această demnitate în ziua de 6/19 decembrie a aceluiaşi an, de sărbătoarea Sfântului Nicolae, patronul diecezei orădene” (Canonici, profesori…, ,, Dicţionar”, p.377).
După sfârşitul tragic al Episcopului Demetriu Radu, din 9 decembrie 1920, şi până în 3 mai 1922, data la care a fost instalat Episcop Înalt Preasfinţia Sa Valeriu Traian Frenţiu, a condus destinele Diecezei.
Episcopii Demetriu Radu şi Valeriu Traian Frenţiu s-au înconjurat de oameni luminaţi, printre care şi vicarul general, care i-a susţinut în efortul pentru dezvoltarea Diecezei şi a „Seminarului Teologic”. O nouă construcţie a început în anul 1914, dar, din cauza războiului, s-a terminat în 1920. La scurt timp, în 1922, Seminarul a devenit „Academie Teologică”, instituţie de grad universitar care a funcţionat până în 1948. La toate aceste lucrări, în calitate de vicar general, Părintele Stan a fost alături de Episcopi.
În activitatea sa, începând de la preotul de ţară şi până la cele mai înalte funcţii, Părintele Stan a dat dovadă de conştiinciozitate şi responsabilitate. Revenindu-i îndrumarea şi arhidiaconatul ţinuturilor sătmărene, a făcut vizite canonice în cele mai îndepărtate comune.
Perioada activităţii sale nu a fost dintre cele mai liniştite, dar, cu inteligenţă şi diplomaţie, conflictele au fost înlăturate întotdeauna.
A fost ferm în credinţă şi în devotamentul pentru poporul său şi nu s-a dezminţit nici în timpul revoluţiei bolşevice a lui Bela Kun, când a fost condamnat la moarte (regimul comunist din Ungaria a durat între 21 martie şi 6 august 1919, a cuprins şi Bihorul). Împreună cu Părintele Florian Stan, „tribunalul revoluţionar” a condamnat la moarte 35 de persoane, majoritatea fiind preoţi greco-catolici, dintre care amintim pe Părintele Iacob Radu, fratele Episcopului, pe Părintele Gheorghe Miculaş, rectorul Seminarului, iar din Biserica Ortodoxă a fost condamnat vicarul Roman Ciorogariu - doar vestea apropierii armatei române a înlăturat execuţia.
La Adunarea Naţională de la Alba Iulia, din 1918, prin care Transilvania s-a unit cu Ţara, Episcopul Demetriu Radu a luat parte având cu el mulţi protopopi şi preoţi ai Diecezei. Episcopul a avut onoarea de a fi numit în prezidiul adunării. La Oradea, vicarul general a făcut parte din Consiliul Naţional Român, împreună cu rectorul Seminarului Gheorghe Miculaş, Iacob Radu şi Constantin Pavel, mari personalităţi „care îşi vor aduce contribuţia la organizarea vieţii economico-sociale şi politice locale”.
Părintele Florian Stan a avut firea omului de acţiune, dar şi la catedră s-a impus ca profesor; a lucrat şi a publicat pentru elevii săi o gramatică a limbii germane, iar la ore le dăruia necontenit din bogata sa cultură umanistă, trezindu-le dorinţa de cunoaştere.
A făcut parte din grupul de intelectuali români din Oradea, care au intenţionat, în 1910, să publice un ziar românesc pentru zona Bihorului, dar dorinţa nu s-a putut realiza.
Părintele Florian Stan face parte din rândul acelor preoţi care au îmbogăţit prin munca lor Eparhia Greco-Catolică de Oradea şi, prin ea, Biserica. Împrejurările istorice în care a trăit nu au fost întotdeauna senine, dimpotrivă, dar, cu puterea credinţei, cu inteligenţă, devotament şi muncă cinstită, a fost creator de lucruri bune … Poate aceasta este opera vieţii lui.
Prin testament, toate bunurile personale le-a lăsat Episcopiei Greco-Catolice de Oradea.
La 15 mai 1924 s-a stins din viaţă.
Pentru Părintele Florian Stan, un gând, câteva flori peste mormânt şi o rugăciune ...
Profesor Otilia Bălaş

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.

Rugăciune pentru beatificarea episcopilor greco-catolici martiri

Rugăciune pentru beatificarea episcopilor greco-catolici martiri

Caută ştire:

Anul: 2017 » Eveniment: Întâlnire Preşedintelui Iohannis cu studenţii români din Roma » Titlu: 21457.jpg

Anul: 2017
Eveniment: Întâlnire Preşedintelui Iohannis cu studenţii români din Roma
Titlu: 21457.jpg