AcasăŞtiri20104 Aprilie: Scrisoare Pastorală la Sărbătoarea Învierii Domnului 2010

Episcopia Greco-Catolică Oradea

Adresă:

Str. Mihai Pavel nr. 4
410210 - Oradea
România

Telefon:

+40.259.436.492 +40.359.410.844 +40.359.410.845

Fax:

+40.259.430.509

Email:

Utilizatorii care au cont de email pe acest site, se pot autentifica folosind:

Ştiri

Scrisoare Pastorală la Sărbătoarea Învierii Domnului 2010

Scrisoare Pastorală la Sărbătoarea Învierii Domnului 2010

Ziua Învierii! Să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm. Să iertăm toate pentru Înviere. (Stihira Învierii)
Iubiţi credincioşi,
Atunci când Sfântul Ioan Evanghelistul ne prezintă scena Învierii Domnului, printre primii martori îi vedem pe „Petru şi pe celălalt ucenic” (Io 20, 3). „Cei doi alergau împreună” (cf. Io 20, 4) deoarece Maria Magdalena le-a spus înspăimântată că „au luat pe Domnul din mormânt şi noi nu ştim unde L-au pus” (cf. Io 20, 2). „Celălalt ucenic” fiind mai tânăr, alerga mai repede, „a sosit cel dintâi la mormânt” şi, „aplecându-se, a văzut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat”, ci a aşteptat până când „a sosit şi Simon-Petru, urmând după el, şi a intrat în mormânt şi a văzut giulgiurile puse jos, iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci înfăşurată, la o parte, într-un loc. Atunci a intrat şi celălalt ucenic care sosise întâi la mormânt, şi a văzut şi a crezut” (cf. Io 20, 6-8). Descrierea momentului este destul de amănunţită şi putea fi făcută doar de o persoană care a văzut şi a trăit acele momente. Deci, „celălalt ucenic pe care-l iubea Isus” (Io 20, 2) este tocmai Sfântul Ioan Evanghelistul care împreună cu Simon-Petru, după ce văd mormântul gol cred în Înviere şi o propovăduiesc primii.
Învierea Domnului este cuvântul minunat, credinţă vie, minune adevărată. De altfel, Sfântul Pavel le spune corintenilor: „dacă Cristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră” (1 Cor 15, 14). Dar, noi cei de astăzi, nu trebuie să uităm că „Evanghelia pe care am primit-o, întru care şi stăm, prin care suntem mântuiţi” (cf. 1Cor 15, 1-2) este „Vestea cea bună” care ne confirmă că Hristos „a înviat a treia zi, după Scripturi” (1 Cor 15, 4).
Dragii mei,
Celebrăm împreună cu întreaga Biserică „Anul Sacerdotal” – un an de rugăciune cu preoţii şi pentru preoţi. Să ne aducem aminte că spre mormânt au alergat Petru şi Ioan, doi dintre Apostolii care prefigurează preoţia. Şi, în acelaşi timp, să ne aducem aminte că aceştia, văzând mormântul gol şi „giulgiurile puse pe jos”, au crezut şi, prin această credinţă a lor, s-au schimbat, s-au înnoit în Hristos şi apoi l-au propovăduit pe Domnul.
„Deci au zis ceilalţi ucenici”, lui Toma: „Am văzut pe Domnul”! (cf. Io 20, 25). Şi mai apoi, toţi Apostolii, împreună, ne spun nouă, celor de astăzi: „credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu” (Io 20, 31). Cel care a Înviat din morţi, Cel pe care moartea nu l-a putut ţintui! De altfel şi Sfântul Ioan Gură de Aur, la sfârşitul cuvântului de învăţătură, ne spune acelaşi lucru: „Unde-ţi este, moarte, boldul? Unde-ţi este iadule, biruinţa? Înviat-a Hristos şi tu ai fost nimicit. Înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte” (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de învăţătură în ziua Învierii Domnului). Aceste cuvinte răsună prin gura preoţilor noştri în fiecare an la slujba Învierii.
Dragii mei,
Şi noi putem spune cu apostolii şi cu femeile purtătoare de mir: am văzut şi am crezut, viaţa a biruit! Ne-au arătat mormântul gol preoţii şi episcopii noştri morţi prin puşcării, dar convinşi că Biserica va învia în Hristos. Şi au avut dreptate pentru că, în suferinţele lor, au fost mai tari decât moartea, pentru că în încercările lor, s-au „dezbrăcat de omul cel vechi […] şi, s-au îmbrăcat cu cel nou […] după chipul Celui ce i-a zidit” (cf. Col 3, 9-10). Am văzut şi am crezut: „aşadar, dacă aţi înviat împreună cu Hristos, căutaţi cele de sus, unde se află Hristos” (Col 3, 1) şi vestiţi lumii Învierea Domnului şi învierea noastră. Chiar dacă încercările vieţii continuă şi chiar dacă mai suntem încă răstigniţi, nu uitaţi cuvintele Sfântului Pavel: „să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi […] şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu […] fiţi buni între voi şi milostivi, iertând unul altuia, precum şi Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos” (cf. Ef 4, 22-32). Îi avem aproape de noi pe aceşti apostoli ai zilelor noastre: preoţii. Ei sunt mărturia vie că mormântul Domnului este gol, tocmai datorită prezenţei Sale în sufletul nostru. Preotul este un om nou în Hristos cel înviat: atunci când celebrează Sfânta Liturghie este în altar cu trupul, dar cu sufletul şi cu inima atinge cerul. Când ne dezleagă de păcate ne redă bucuria trăirii în armonie cu Domnul. Când ne învaţă, vorbeşte în persoana lui Hristos: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Io 14, 6). Când se roagă pentru noi, devine punte de legătură între om şi Dumnezeu. Cu el, cu preotul, problemele care ne frământă, dispreţul la care suntem supuşi, încercările de fiecare zi ne fac să ne aducem aminte de aceleaşi cuvinte ale Sfântului Pavel: „mâniaţi-vă dar nu păcătuiţi; soarele să nu apună peste mânia voastră”, (cf. Ef 4, 26) „ci ţinând adevărul, în iubire, să creştem întru toate pentru El” (Ef 4, 15). Acesta este rostul preotului, acesta este sensul Învierii.
Iubiţi credincioşi,
„După ce au cântat laude, au ieşit la Muntele Măslinilor” (Mt 26, 30) iar Isus le-a spus ucenicilor săi: „după învierea Mea voi merge mai înainte de voi în Galileea” (Mt 26, 32). Astăzi, după Înviere, Hristos este aici în biserică, a sosit mai înainte de a ajunge noi şi iată, cu toţii, suntem în Galilea! Iar Domnul ne îndeamnă: „din gura voastră să nu iasă nici un cuvânt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinţă, ca să dea har celor ce ascultă” (Ef 4, 29). Preoţi şi credincioşi trebuie să fim sfinţi „căci Eu” - zice Domnul -, „sunt sfânt”! (cf. Lev 11, 44). Tocmai de aceea, oricât de gravă ar fi criza şi neajunsurile, „să nu ne pierdem curajul deoarece chiar dacă omul nostru cel din afară se trece, cel dinăuntru însă se înnoieşte din zi în zi” (cf. 2Cor 4, 16). Să nu ne pierdem curajul în încercări: Hristos a Înviat! – „bogaţii şi săracii împreună bucuraţi-vă. Nimeni să nu se tânguiască […] nimeni să nu se teamă […] Înviat-a Hristos şi se bucură îngerii”, (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de învăţătură în ziua Învierii Domnului) şi noi să ne bucurăm împreună cu ei!
La Sfânta şi Mărita Sărbătoarea a Învierii Domnului şi eu vă îndemn, împreună cu Apostolul neamurilor: „fiţi tari, neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului, ştiind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul” (1 Cor 15, 58). Fiţi primii care să vestiţi lumii că mormântul este gol, că giulgiurile erau pe jos, că Domnul a înviat.
Vă doresc tuturor Sărbători Fericite!
Hristos a înviat!
† Virgil BERCEA

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.

Rugăciune pentru beatificarea episcopilor greco-catolici martiri

Rugăciune pentru beatificarea episcopilor greco-catolici martiri

Caută ştire:

Anul: 2017 » Eveniment: Lansarea volumului „Dascăli din Bihor” » Titlu: 24191.jpg

Anul: 2017
Eveniment: Lansarea volumului „Dascăli din Bihor”
Titlu: 24191.jpg