AcasăŞtiri201030 Ianuarie: Cardinalul Iuliu Hossu, 125 de ani de la naştere (30 ianuarie 1885 - 26 mai 1970)

Episcopia Greco-Catolică Oradea

Adresă:

Str. Mihai Pavel nr. 4
410210 - Oradea
România

Telefon:

+40.259.436.492 +40.359.410.844 +40.359.410.845

Fax:

+40.259.430.509

Email:

Utilizatorii care au cont de email pe acest site, se pot autentifica folosind:

Ştiri

Cardinalul Iuliu Hossu, 125 de ani de la naştere (30 ianuarie 1885 - 26 mai 1970)

Cardinalul Iuliu Hossu, 125 de ani de la naştere (30 ianuarie 1885 - 26 mai 1970)

Motto: „Credinţa noastră este viaţa noastră” (Cardinal Iuliu Hossu)
Cardinalul Iuliu Hossu este o personalitate impresionantă, OM şi PRELAT care a rămas fidel convingerilor, împotriva inimaginabilelor presiuni de a-şi lepăda credinţa, a cărui viaţă, în libertate sau detenţie, a fost o neîntreruptă apărare a netăgăduitelor şi eternelor valori: adevărul, credinţa, fidelitatea, demnitatea, responsabilitatea şi onoarea. „Un suflet plin de speranţă şi neclintit în credinţă, în pofida vremurilor ostile Bisericii Greco-Catolice” , ne spune P.S. Florentin Crihălmeanu, urmaşul în scaunul eparhial al Cardinalului Iuliu Hossu.
„Prin destinul său unic, dr. Iuliu Hossu a rămas nu doar ca personalitate de prim rang a Eparhiei de Cluj-Gherla, ci a întruchipat însăşi soarta Bisericii Române Unite într-un secol al marilor bucurii, dar şi al celor mai sfâşietoare dureri”, afirmă L. Gavrilă în cuvântul introductiv la „Credinţa noastră este viaţa noastră – Memoriile Cardinalului dr. Iuliu Hossu”.
Iuliu Hossu, cel care avea să devină primul cardinal român, s-a născut la Milaşul Mare, judeţul Bistriţa-Năsăud, la 30 ianuarie 1885, fiind al treilea copil din cei şase ai preotului greco-catolic Ioan Hossu şi al soţiei, Victoria, născută Măriuţiu.
Clasele primare le-a urmat la „Şcoala Confesională Greco-Catolică” din comuna natală, primele clase de gimnaziu la Reghin şi Târgu Mureş, iar liceul la Blaj. Aici are colegi pe Iuliu Haţieganu, cel care va deveni fondatorul Şcolii de Medicină clujene, medic neîntrecut, profesor universitar şi membru al Academiei Române, şi pe Ioan Coltor, canonicul de mare cultură din Blaj.
După terminarea liceului îşi va continua studiile la Roma, la Colegiul „De Propaganda Fide”, şi tot la Roma îşi va lua doctoratul în Filozofie şi Teologie.
Pe lângă studiile de specialitate, şi-a format o vastă cultură, ajungând să vorbească şase limbi europene: italiana, franceza, engleza, germana, maghiara, dar şi limbile clasice, latina şi greaca.
A fost hirotonit preot la 27 martie 1910 de către Episcopul Lugojului, Vasile Hossu, care era la Roma în vizită „Ad Limina Apostolorum”, la mormintele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi la Papa.
La finalul studiilor revine în ţară, în Dieceza de Lugoj. Va lucra în cadrul Episcopiei de Lugoj, în diferite funcţii. La înfiinţarea, în 1913, a „Academiei de Teologie Română Unită” la Lugoj, a fost numit profesor la Catedra de Studii Biblice. În 1914, în calitate de delegat al Episcopiei de Lugoj, participă la Congresul Euharistic Internaţional de la Lourdes. Declanşarea Primului Război Mondial îl găseşte la Paris, de unde, cu multă greutate, va reuşi să revină acasă.
Este mobilizat şi numit preot militar, cu deosebire pentru românii din armata austro-ungară.
În 1917 este numit de către Papă episcop al Diecezei Române Unite cu Roma de Gherla, consacrarea fiind celebrată în Catedrala din Blaj de către Mitropolitul Victor Mihali de Apşa, asistat de Episcopii Demetriu Radu de Oradea şi Valeriu Traian Frenţiu, atunci Episcop de Lugoj.
La sfârşitul războiului, la 1 Decembrie 1918, pe Platoul Românilor din Alba Iulia, în prezenţa celor peste o sută de mii de participanţi, Marea Adunare Naţională a românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, decretează unirea cu România. Declaraţia de Unire a fost citită Marii Adunări de către Episcopul greco-catolic de Gherla, Dr. Iuliu Hossu. Exprimându-şi bucuria personală, în cuvântarea sa, Episcopul , referindu-se la Unirea înfăptuită, a spus că avem „de-acum o Românie Mare întemeiată pe dreptatea lui Dumnezeu…” şi s-a îmbrăţişat în faţa Adunării cu Episcopul ortodox de Caransebeş, Miron Cristea, Episcopul Iuliu Hossu spunând: ,,Pe cum ne vedeţi azi îmbrăţişaţi frăţeşte,aşa să rămână îmbrăţişaţi pe veci toţi fraţii români…”
Tot atunci, la Alba Iulia, s-a hotărât delegaţia care trebuia să ducă „Hotărârea de Unire” Regelui Ferdinand. Delegaţia a fost alcătuită din patru persoane, doi greco-catolici şi doi ortodocşi, Episcopul Iuliu Hossu făcând parte din delegaţie.
Papa Pius al XI-lea, prin bula, „Solemni Conventione”, a reorganizat Provincia Mitropolitană a Bisericii Române Unite, Episcopia de Gherla devenind Episcopia de Cluj-Gherla, cu reşedinţa la Cluj. În 1924 Papa dăruieşte Episcopiei Catedrala „Schimbarea la Faţă”. Episcopul Iuliu Hossu se preocupă de buna organizare a Diecezei, cumpără Palatul episcopal, în vecinătatea Catedralei, construieşte clădirea modernă a Academiei Teologice, ocupată azi de Conservatorul „Gheorghe Dima” , obţine folosirea în comun cu romano-catolicii a bisericii Piariştilor (Universităţii), unde va oficia canonicul greco-catolic Ion Agârbiceanu, cunoscutul scriitor.
Viaţa spirituală cunoaşte o înflorire distinctă: Episcopul Iuliu Hossu oficia zilnic Sf. Liturghie, participa la serviciile din Catedrală, organiza anual exerciţii spirituale, făcea pelerinaje anuale, cu deosebire la Mănăstirea Greco-Catolică de la Nicula, făcea vizite canonice (între 1940-1944, numeroase în Dieceza de Oradea), era preocupat de şcolile confesionale din Dieceză, de educaţia copiilor, participa la prima lor împărtăşanie, sprijinea cultura creştină. În anii cât a fost cedat Ardealul de Nord datorită Dictatului de la Viena (1940-1944), a ajutat pe Episcopul ortodox Nicolae Colan, trimiţându-i, după Sfânta Liturghie de la Catedrala „Schimbarea la Faţă”, credincioşi greco-catolici la Catedrala ortodoxă, „ameninţată din lipsă de credincioşi să fie pierdută”. E o perioadă în care Episcopul Iuliu Hossu ajută pe toţi cei loviţi, ajuta material pe studenţii români, vizita pe evreii din ghetouri şi le asigura alimente.
La scurt timp după încheierea celui de Al Doilea Război Mondial, în 1948, odată cu pătrunderea comunismului, Biserica Catolică este permanent lovită, cu deosebire Biserica Greco-Catolică, care, în 1948, este suprimată violent de către statul comunist cu sprijinul ierarhiei Bisericii Ortodoxe. Pentru Biserica Greco-Catolică începe martiriul… În octombrie 1948 sunt arestaţi toţi episcopii greco-catolici, toate bunurile Bisericii sunt împărţite între stat şi Biserica Ortodoxă…
La început Episcopii sunt închişi în vila patriarhului ortodox de la Dragoslavele, dar, pentru că refuză să-şi părăsească credinţa – răspunsul Episcopului Iuliu Hossu la toate încercările a fost: „Credinţa noastră este viaţa noastră” – sunt închişi în temuta închisoare de la Sighet, unde au fost supuşi unui regim de exterminare. Alături de ceilalţi episcopi, şi episcopul Iuliu Hossu a trecut prin suferinţe nebănuite, a fost înfometat, umilit şi pălmuit, dar a supravieţuit. Până la sfârşitul vieţii a fost cu domiciliul forţat, închis în mănăstirea Căldăruşani.
La 28 aprilie 1969, Papa Paul al VI-lea îl numeşte Cardinal „in pectore”, obţinând şi aprobarea plecării la Roma. Dialogul cu autorităţile din ţară îi definesc caracterul: ,,Noi nu avem ce face în ţară cu un Cardinal!”, i s-a spus, iar replica Episcopului a venit imediat: ,,Treaba Dumneavoastră, rămân aici în ţara mea, în mijlocul poporului meu, să împărtăşesc soarta fraţilor mei, a preoţilor şi credincioşilor mei. Nu-i pot părăsi”.
Ostenit de atâtea suferinţe şi boli, în mai 1970, viaţa episcopului-cardinal se apropia de sfârşit. Ar fi dorit să revină la Cluj, dar nu i s-a permis. Din cuvintele lui testamentare, redăm câteva: „Îmbrăţişez pe toţi fraţii mei din Dieceza Clujului şi din toată Biserica Unită [...]. Sărut masa de lucru din biroul meu. Sărut crucifixul. Sărut pietrele de pe trotuarul pe care l-am călcat mergând la Sfânta Liturghie de la Catedrală. Sărut băncile din Seminar, în care s-au rugat clericii mei [...]. Binecuvântez pe toţi ţăranii din toate protopopiatele, care, îmbrăcaţi în haine albe, ca şi sufletele lor, m-au ascultat cu bucurie şi s-au reîntors fericiţi la casele lor. Nu i-am uitat pe cărarea suferinţelor mele. Binecuvântez pe substituţii mei din Cluj, care m-au suplinit în aceste vremuri grele, dar înălţătoare, şi au făcut tot ce au putut ca turma mică să nu fie fără păstor” (Silvestru Augustin Prunduş - Clemente Plăianu „Cei 12 Episcopi Martiri ai Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice”, Ed. Viaţa Creştină, Cluj-Napoca, 1998, p.40).
La căpătâiul celui care avea „să plece” , veghea cu rugăciunea I.P.S. Alexandru Todea. Ultimele cuvinte acestuia i le-a spus: „Lupta mea s-a sfârşit! A voastră continuă! Duceţi-o până la capăt!”
Se ştia dorinţa testamentară a cardinalului privitoare la înmormântare, dar nu i s-a respectat: „Să nu mă înmormânteze nici ortodocşii, nici romano-catolicii, ci preoţii mei. Dacă aceasta nu se poate, atunci să fiu înmormântat fără preot, aşa cum au fost înmormântaţi atâţia fii ai Bisericii, preoţi şi credincioşi. Fratele meu, doctorul Traian, să-mi citească rânduiala înmormântării sau, cel puţin, la mormânt, să citească o rugăciune şi să rostească «Tatăl nostru» şi «Născătoare»”.
La 27 mai 1970 s-a stins din viaţă cardinalul Iuliu Hossu şi a fost înmormântat în „Cimitirul Bellu-catolic”. Înainte de a fi dus la cimitir, episcopii Alexandru Todea şi Ioan Dragomir au făcut rânduiala înmormântării în ritul greco-catolic. La cimitir sicriul a fost aşteptat de preotul romano-catolic Zudor de la Bărăţie, care a oficiat slujba înmormântării.
Astfel s-a încheiat viaţa Cardinalului Iuliu Hossu. Nedreptatea la care a fost supusă Biserica Greco-Catolică şi suferinţele care au urmat de aici, viaţa din detenţie – viaţă de rob –, tot adevărul, episcopul-cardinal le mărturiseşte în cartea sa, scrisă în timpul domiciliului forţat, cu mare grijă ca să nu fie descoperit: „Credinţa noastră este viaţa noastră”.
Dincolo de tragedia trăită, Cardinalul Iuliu Hossu ne-a lăsat cel mai cinstit şi creştinesc testament: „Când ceasul dreptăţii va sosi, Biserica Unită să păşească în public cu doctrina iertării. Eu, în numele vostru, voi vorbi în faţa Sfintei Treimi, în faţa lui Isus şi în faţa Mijlocitoarei Doamne. Fiţi tari în credinţă, nutriţi speranţa şi iubiţi-vă între voi şi iubiţi pe toţi oamenii de orice naţionalitate şi de orice confesiune!”
Bibliografie
1. Colectivul de autori: Ierom. Prof. Univ. Dr. Silvestru Augustin Prunduş OSBM, Pr. Prof. Clemente Plăianu, „Cardinalul Iuliu Hossu”, cu postfaţă de Arhiepiscop Cardinal Dr. Alexandru Todea, Ed. Unitas, Cluj-Napoca,1995.
2. ***, „Credinţa noastră este viaţa noastră - Memoriile Cardinalului Dr. Iuliu Hossu”, Ed. Viaţa Creştină, 2003.
3. Silvestru Augustin Prunduş, Clemente Plăianu, „Cei 12 Episcopi Martiri ai Bisericii Române Unite cu Roma”, Ed. Viaţa Creştină, Cluj-Napoca, 1998.
Biroul de Presă

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.

Rugăciune pentru beatificarea episcopilor greco-catolici martiri

Rugăciune pentru beatificarea episcopilor greco-catolici martiri

Caută ştire:

Anul: 2017 » Eveniment: Simpozion omagial la Cluj » Titlu: 24490.jpg

Anul: 2017
Eveniment: Simpozion omagial la Cluj
Titlu: 24490.jpg