AcasăŞtiri20104 Ianuarie: Un spirit occidental - Ioan Budai-Deleanu (6 ianuarie 1760 sau 1763 - 24 august 1820)

Episcopia Greco-Catolică Oradea

Adresă:

Str. Mihai Pavel nr. 4
410210 - Oradea
România

Telefon:

+40.259.436.492 +40.359.410.844 +40.359.410.845

Fax:

+40.259.430.509

Email:

Utilizatorii care au cont de email pe acest site, se pot autentifica folosind:

Ştiri

Un spirit occidental - Ioan Budai-Deleanu (6 ianuarie 1760 sau 1763 - 24 august 1820)

Motto: „Budai-Deleanu anticipează evoluţia ulterioară a întregii culturi româneşti, demonstrând elocvent că idealul cultural al Şcolii Ardelene ducea în mod logic la o revoluţie estetică” (George Ivaşcu)
Cu Ioan Budai-Deleanu ne găsim iarăşi în Transilvania „Scolii Ardelene”… Alături de severii călugări greco-catolici şi cărturari: Samuil Micu, Gheorghe Sincai şi Petru Maior, este şi I. Budai-Deleanu, cunoscutul autor al „Ţiganiadei”, la noi, creatorul primei opere de literatură beletristică, punctul de pornire al istoriei beletristicii româneşti cu orientarea spre Occident.
George Ivaşcu îl consideră pe I. Budai-Deleanu un „enciclopedist”, o personalitate de vastă cultură, cunoscător al clasicilor şi al literaturii Europei moderne, cu o largă dimensiune a conceptului de literatură, însuşi talentat creator.
Dacă „Letopiseţul” lui Neculce şi „Ţiganiada” lui Budai-Deleanu aparţin aceluiaşi secol al XVIII-lea, doar câteva decenii le despart, aceste opere sunt deosebite radical: cu Neculce se încheie epoca feudală, cu Budai-Deleanu începe cea modernă, autorul „Ţiganiadei” mărturisind o nebănuită capacitate de înnoire şi sincronizare.
Nu se cunoaşte data naşterii, probabil între anii 1760-1763. Este fiul preotului greco-catolic Solomon Budai din Cigmău, sat pe valea Mureşului, din părţile Hunedoarei. După şcoala primară în satul natal, urmează gimnaziul la Blaj în timpul Episcopului Petru Pavel Aron, întemeietorul primei şcoli în limba română, şi Facultatea de Teologie, inclusiv doctoratul, la Viena. Aici, în Capitala monarhiei habsburgice, în climatul favorabil al iozefinismului, pe lângă studiile teologice, audiază cursurile de filozofie şi drept, îşi formează o bogată cultură literară şi ajunge să stăpânească mai multe limbi: latina, italiana, franceza şi germana . Îl pasionează mai ales autorii marilor poeme : Homer, Virgiliu, Ariosto, Casti, Klopstock şi Milton, care îl fac să creadă că şi în limba română se pot crea opere asemănătoare. În acest timp,tot la Viena, va cunoaşte pe reprezentanţii „Şcolii Ardelene” , Samuil Micu, Gh. Şincai şi P. Maior, de prietenia cărora s-a bucurat şi le-a împărtăşit ideile. Asemenea lor, se va strădui „să umple diferitele goluri ale culturii române prin opere cu un caracter foarte variat”.
După terminarea studiilor este un timp profesor la Blaj. Nu s-a hirotonit, a optat pentru Liov, unde, prin concurs, obţine postul de secretar juridic la Tribunalul provincial, apoi va fi judecător la Curtea de Apel.
A rămas până la sfârşitul vieţii la Liov, unde , pe lângă obligaţiile profesionale, a scris lucrări – rămase în manuscris sau publicate – din diferite domenii. Notăm doar câteva titluri din lingvistică, istorie, pedagogie şi drept: „Temeiurile gramaticii româneşti” (manuscris), „Teoria ortografiei româneşti cu litere latineşti” (manuscris), „Lexicon românesco-nemţesc şi nemţesco-românesc” , Liov, 1812, „De originibus populorum Transylvaniae” , „Codul penal”, Liov, 1807, „Codul civil” , Liov, 1812, „Carte trebuincioasă pentru dascălii şcoalelor de jos” , Viena, 1786, dar s-a remarcat şi ca traducător. Literatura beletristică o începe cu poemul neterminat „Trei viteji”.
Operei literare „Ţiganiada sau Tabăra ţiganilor”, poemation eroi-comico- satiric, îi rezervăm însă un spaţiu distinct. Prima variantă, mai stufoasă, a fost terminată la 1800, iar a doua, mai echilibrată şi armonioasă, la 1812. Publicarea operei s-a făcut însă târziu, în 1875 şi 1877, a primei variante, de către Th. Codrescu şi în 1925, a celei de a doua variante, de către G. Cardaş.
Înainte de elaborarea „Ţiganiadei”, I. Budai-Deleanu a intenţionat să scrie o operă de mari proporţii, o epopee, posibilitate de a cânta eroii naţionali în poezie, dar îşi dă seama că pentru o asemenea lucrare „epicească” trebuie „o limbă bine lucrată”. Este motivul pentru care renunţă la o epopee eroică şi preferă să scrie „o lucrare poetică întru care am amestecat într-adins lucruri de şagă, ca mai lesne să se înţeleagă şi să placă”. Oricum, este conştient că prin „Ţiganiada” el „a introdus un gust nou în poezia românească”.
În „Epistolie închinătoare…” care deschide opera, I. Budai-Deleanu încredinţează cititorii de originalitatea poemului: „...această operă nu este furată, nici împrumutată de la vreo altă limbă, ci chiar izvoditură noao şi orighinală românească”. Atrage atenţia că poemul este o alegorie, în multe locuri, „prin ţigani să înţăleg ş-alţii, carii tocmai aşa au făcut şi fac, ca şi ţiganii oarecând”, dar „cel înţălept va înţălege”. Era o practică în literatura timpului de a ascunde satira la adresa contemporanilor sub numele unui popor exotic. La subsolul paginilor sunt numeroase note filozofice, filologice şi istorice, care aduc un farmec deosebit lucrării. Modelul speciei literare, al epopeei, îl are în literatura universală.
Acţiunea operei, cuprinsă în 12 cânturi cu strofe de şase versuri, se petrece în timpul lui Vlad Tepeş care le-ar fi dat libertate ţiganilor, organizându-i, cu intenţia ca să nu-l trădeze faţă de turcii care au cotropit ţara. Le stabileşte tabăra la Spăteni, între Bărbăteşti şi Inimoasă, unde ajung cu multe peripeţii şi păziţi de oştenii Domnitorului. Intervine miraculosul, condiţie a epopeei, Satana care apără pe turci şi sfinţii care ocrotesc pe creştini. Satana, ca să facă rău creştinilor, fură pe Romica, logodnica lui Parpangel. Acesta porneşte în căutarea Romicăi, prilej de alte multe peripeţii pline de haz şi întâmplări miraculoase. Bea dintr-un izvor cu apă ce dă „isteţie” şi dă dovadă de vitejie în favoarea lui Vlad Tepeş, în timp ce curajosul Argineanu , bând din apa care „moleşeşte”, stă un timp departe de luptă. Spre sfârşitul poemului, asistăm la nunta dintre Romica şi Parpangel. În finalul operei, ţiganii, dornici să-şi întemeieze un stat, ţin sfat asupra formei de guvernământ, monarhie sau republică, se ceartă, se iau la bătaie şi totul se termină printr-o încăierare generală. Vlad Tepeş nu-şi atinge nici el scopul, trădat de boieri, pleacă în pribegie, iar conducerea oastei va fi luată de Romândor…
În ansamblul ei, opera este dominată de ideile iluminismului iozefinist, în problemele social-politice este clară opţiunea pentru „monarhia luminată”. Călătoria lui Parpangel prin iad îi oferă prilejul să condamne, în manieră dantescă, moravurile rele din societatea feudală, dar aproape de oricând: pe judecătorii care acceptă mita „pentru ca să facă strâmbătate” , pe bârfitori , pe ucigaşi, pe cei lacomi şi stăpâniţi de puterea banului: „Aurul acum stăpâneşte în lume;/Prin acesta cumpăr eu toate/Inimile;cu mici sau mari sume/ Neguţez tot feliu de păcate...”. Notele care însoţesc textul amplifică satira. Caracterul eroic este dat de faptele de vitejie ale armatei muntene. Compoziţional, cele două laturi ale operei, comică-satirică şi eroică, se echilibrează într-un întreg armonios. Vocaţia autorului nu este în primul rând cea descriptivă, este cea epică, stăpânind desăvârşit comicul şi satira. Individualizează personajele mai rar, dar schiţează caractere şi are geniul verbal. E suficient să amintim numele ţiganilor:Gogul, Dondul, Păpuc, Tandaler, Baroreu, Sperlea etc.
Împotriva a tot ce este rău în societate, Budai-Deleanu caută soluţii, este înclinat să creadă că binele poate veni de la cei tineri, dar se convinge că nici aceştia nu sunt la înălţimea aşteptărilor. Analizând societatea cu relele ei, vede limpede că „nu sunt vremurile de vină, ci tu însuţi, omule...!!!” Şi face apel la inteligenţa acestuia, încercând să-l convingă de importanţa valorilor morale.
Pentru vremea sa, orizonturile culturale şi estetice ale autorului ardelean sunt „uimitoare” . Acestea, vitalitatea elementului autohton şi viziunea universală explică motivul pentru care „Ţiganiada” lui reuşeşte „să reziste unei lecturi peste veacuri”.
Elogiul la adresa autorului şi al operei sale vine de la cei mai de seamă reprezentanţi ai culturii noastre: G. Călinescu îl numeşte pe Budai-Deleanu „om cu desăvârşire occidental”, M. Dragomirescu apreciază „Ţiganiada” ca „cea mai însemnată epopee eroi-comică nu numai din literatura noastră[...], ci din literatura universală”, iar N. Iorga o numeşte „o lucrare excepţional de însemnată”.
Noutatea pe care Ovid Densuşianu o găseşte la Budai-Deleanu constă în capacitatea autorului de a îmbina, contopindu-le, „inspiraţia clasică” cu „ceea ce era al nostru, ieşind din sufletul poporului”, fapt la care „nici un alt scriitor de ai noştri nu se gândise”.
În faţa unei asemenea personalităţi ca I. Budai Deleanu şi în faţa operei sale, întemeietoare a literaturii române moderne, cum întemeietoare sunt operele teologice, filozofice, lingvistice şi istorice ale lui Samuil Micu, Gh. Sincai şi P. Maior, simţim bucuria celei care a ştiut să dăruiască ţării mereu valori, Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, căci Şcoala Ardeleană este produsul acestei Biserici. Ioan Budai-Deleanu este unul din fiii săi, este cel care, după cum afirmă G. Ivaşcu, „mută în domeniul beletristicii voinţa constructivă, înnoitoare, patosul ideologiei social-politice şi pasiunea educativă, „luminătoare”, a Şcolii Ardelene, sudând intim cultura europeană a veacului şi moştenirea clasică cu idealurile şi aspiraţiile exponenţilor zilei de mâine a poporului său”.
Bibliografie:
Ion Budai-Deleanu, „Ţiganiada”, Antologie, prefaţă şi note finale de Romul Munteanu, ediţie îngrijită de prof. J. Byck, Ed. Tineretului, 1958.
G. Călinescu, „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, ediţie şi prefaţă de Al. Piru, Ed. Minerva, Bucureşti, 1982.
George Ivaşcu, „Istoria literaturii române”, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969.
Biroul de Presă

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.

Rugăciune pentru beatificarea episcopilor greco-catolici martiri

Rugăciune pentru beatificarea episcopilor greco-catolici martiri

Caută ştire:

Anul: 2017 » Eveniment: Lansarea albumului „Oradea în imagini” » Titlu: 24227.jpg

Anul: 2017
Eveniment: Lansarea albumului „Oradea în imagini”
Titlu: 24227.jpg