AcasăŞtiri200928 Noiembrie: 100 de ani de la trecerea la cele veşnice a preotului şi cărturarului Augustin Bunea (1857-1909)

Episcopia Greco-Catolică Oradea

Adresă:

Str. Mihai Pavel nr. 4
410210 - Oradea
România

Telefon:

+40.259.436.492 +40.359.410.844 +40.359.410.845

Fax:

+40.259.430.509

Email:

Utilizatorii care au cont de email pe acest site, se pot autentifica folosind:

Ştiri

100 de ani de la trecerea la cele veşnice a preotului şi cărturarului Augustin Bunea (1857-1909)

100 de ani de la trecerea la cele veşnice a preotului şi cărturarului Augustin Bunea (1857-1909)

Motto: „Rareori am văzut un om de un merit aşa de mare împodobit cu atâta modestie.” Nicolae Iorga
Format la Roma, după afirmaţia lui N. Iorga, Augustin Bunea „era netăgăduita faimă a Blajului.”
Distins prin întreaga sa ţinută, copleşea prin întinsele orizonturi ale culturii. Avea legile morale înscrise în inima lui de preot şi conştiinţa valorii comunităţii care l-a format, Biserica Catolică, în care a crezut, pe care mărturisit-o şi pentru care a trăit.
Ca toţi preoţii Blajului şi ca mulţi intelectuali formaţi în şcolile confesionale din Blaj, „fântâni ale darurilor”, a cunoscut numai viaţa cumpătată, cinstită şi munca ostenitoare de apostol al culturii, de făuritor al culturii româneşti, sortit însă, ca Blajul însuşi, să rămână „în lumina tristă a nerecunoştinţii.” Preotul Augustin Bunea este reprezentantul „unei noi generaţii de istorici ataşaţi Bisericii Greco-Catolice”, un continuator al Şcolii Ardelene.
S-a născut la 4 august 1857 în comuna Vad din Ţara Făgăraşului, fiu al preotului greco-catoic din localitate, Arsenie Bunea, şi al Veronicăi Bunea. Urmează primii ani de studii la Şcoala Confesională din Vad, apoi la Ohaba, iar gimnaziul şi liceul la Braşov şi Blaj. La terminarea liceului este trimis la Roma, unde va studia teologia şi filozofia la Colegiul „De Propaganda Fide” (1877-1882). Aici a avut profesori celebri, precum: Francesco Satolli, Ubaldo Ubaldi, Antonio Agliardi , Galimberti şi alţii. Tot aici îşi va lua şi doctoratul şi va fi hirotonit preot. Întors la Blaj, va lucra la Cancelaria Mitropolitană, ajungând secretar mitropolitan, canonic, profesor şi rector la Academia Teologică, unde va preda Teologia dogmatică (1886-1888).
În tot acest timp va publica lucrări teologice şi istorice la nivelul studiilor universale. Îi este în atenţie istoria Transilvaniei, mai ales istoria Bisericii. Cercetează şi scrie apelând la izvoare inedite, fiind un foarte bun cunoscător al limbii latine, dar şi al mai multor limbi moderne. Din opera sa amintim câteva titluri: „Mitropolitul Dr. Ioan Vancea de Buteasa. Schiţă biografică”, Blaj, 1890; „Institutele din Blaj”, Blaj, 1892; ,,Din istoria românilor. Episcopul Ioan Inocenţiu Klein”, Blaj, 1900; „Istorie scurtă a Bisericii Române Unite cu Roma”; „Amintirea lui Timotei Cipariu”; „Episcopii Petru Pavel Aron şi Dionisie Novacovici”, Blaj, 1902.
Cu unele din lucrările istorice va candida la „Premiile” Academiei Române. A fost în competiţia pentru Premiul statului Heliade Rădulescu (1901) şi Premiul Adamachi (1902), dar nu a avut şansa premierii. Se ştie că „înlăturarea sa de pe lista premianţilor nu poate fi străină de partizanatul confesional afişat” (Corina Teodor „Augustin Bunea în atenţia Academiei Române”, în Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Oradea, Asociaţia,, Episcop Vasile Aftenie”, „Şcoala Ardeleană” II, Ed. „Episcop Vasile Aftenie”, Oradea, 2007, p.182). I se recunoşteau însă calităţile unui istoric profesionist. Cuvinte elogioase despre opera „Din istoria românilor. Episcopul Ioan Inocenţiu Klein” rostit ardeleanul Vincenţiu Babeş: „un prea frumos studiu istoric al unei foarte însemnate epoce din luptele cele grele ale românilor”, şi au fost formulate şi în raportul lui Grigore Tocilescu, secretar al „Comisieiunii premiilor”:
„Cartea respectabilului canonic Bunea este din acelea cari o dată luate în mână, trebuie citite de la început şi până la sfârşit; trebuie citite şi studiate de toţi românii cu grijă şi interes, cu inima palpitantă şi sufletul însângerat, căci lungi şi fără de sfârşit mai sunt suferinţele neamului românesc de-a lungul veacurilor” ( Op.cit, p182). Aceleaşi aprecieri elogioase sunt şi referitor la opera „Episcopii Petru Pavel Aron şi Dionisie Novacovici”.
În martie 1901 Augustin Bunea a fost ales membru corespondent al Academiei, „[…] ca o afirmare a înaltei aprecieri ce făcuse despre talentul şi calităţile ştiinţifice ale sale”, iar în luna mai 1909 este ales membru plin al Academiei Române. Timpul un i-a permis să-şi rostească nici discursul de recepţie, pentru că, în noiembrie a aceluiaşi an, s-a stins din viaţă.
Augustin Bunea a fost unul dintre cei mai mari oratori ai timpului, dar şi din istoria elocinţei româneşti, al cărui cuvânt se impunea prin sinceritatea din gând şi simţire, cuvânt rostit cu luciditate şi putere de convingere.
A fost şi un remarcabil gazetar, nu numai prin numeroasele sale colaborări la revistele „Tribuna”, „Transilvania” şi „Gazeta Transilvaniei”, dar şi prin întemeierea, la Blaj, a gazetelor: „Foaia bisericească şi scolastică” (1887) şi „Unirea” (1891).
Publicistica lui Augustin Bunea – articole literare, politice şi istorice – este a unui om cu talent şi stăpân pe rigoarea argumentaţiei. În scrisul său se regăsesc deopotrivă gazetarul şi oratorul; este o publicistică de mare actualitate şi cu o diversitate de teme. Erau de importanţă majoră în trecut şi sunt şi azi paginile destinate învăţământului şi Bisericii. Se ştia, o afirmase şi N.Iorga, că „Blajul coprindea încă cel mai bun seminar românesc” ( Facultate de Teologie de patru ani) fiind şi şcoală a „moraliştilor”. „Fântânile darurilor” ( şcolile greco-catolice) erau şcoli de formare a caracterelor, pentru că nobleţeu unui popor se poate atinge doar prin oameni de caracter.
Augustin Bunea oferă cititorilor săi posibilitatea de a privi şi a înţelege frumuseţea Bisericii lui Hristos. La 200 de ani de la Unirea celei mai mari părţi a românilor din Transilvania cu Biserica Romei, a scris articolul, un adevărat poem în proză, „Sfânta Unire”, publicat în „Unirea”, nr.38/1900. „Nimeni n-a scris mai frumos, mai poetic despre acest eveniment din istoria Bisericii Româneşti” afirmă I. Buzaşi.
Cu emoţie şi recunoştinţă este evocat momentul Unirii: „Într-o adunare grandioasă, cum de veacuri nu se mai pomenise între români, şi ridicându-şi cu toţii ochii spre cer, primiră inspiraţiunea dumnezeiască, că mântuirea sufletelor nu şi-o pot asigura, decât în Biserica universală a Romei, că legea, limba, datinile şi obiceiurile străbune, care constituiau fiinţa neamului, nu şi le pot păstra mai departe, decât în legătură cu leagănul originii noastre latine…” (Dr.Augustin Bunea, „Articole”, Ediţie îngrijită de Ion Buzaşi şi Ion Moldovan, Prefaţă de Ion Buzaşi, Ed.Buna-Vestire, Blaj, 2009, p.47).
Augustin Bunea pune în evidenţă binefacerile Unirii cu Roma: deschiderea spre marile centre de spiritualitate şi cultură ale Apusului, mai ales Roma şi Viena, deschiderea Şcolilor din Blaj, existenţa Şcolii Ardelene, pleiada de „apostoli luminaţi” care au trezit conştiinţa latinităţii noastre, Samuil Micu, Gh. Şincai, P. Maior şi I. Budai Deleanu, scrierea cu litere latine, crearea bazelor culturii române moderne, apariţia unor „Arhipăstori mândri şi neînfricaţi, iubitori de credinţă şi de neam” în locul celor „plecaţi până la dejosire…”.
Elogiul la adresa Episcopilor greco-catolici este mai amplu: ,,Se coboară din strălucirea tronului arhieresc, mor în mizerie cumplită şi exil amar mai bucuros, decât să-şi trădeze legea şi neamul, durează monumente nepieritoare de cultură şi religiositate, trăiesc viaţă de pustnici «cu legume şi ulei», pentru ca să poată hrăni la şcoală pe fiii poporului «cu pâine şi fiertură» [...], străbat până în cele mai inaccesibile locaşuri ale credincioşilor spre a le predica Evanghelia lui Hristos, şi mor lăsând un nume, care din veac în veac se rostesc de un popor întreg cu pietate şi recunoştinţă” (Op.cit., p.49).
La distanţa de 100 de ani de la stingerea din viaţă (30 noiembrie 1909), admiraţia pentru preotul şi omul de cultură Augustin Bunea, continuă. Ca şi toţi oamenii mari ai Blajului, uimeşte şi azi prin erudiţie, seriozitate şi ţinută morală ireproşabilă.
A fost prieten apropiat al lui N. Iorga şi s-a bucurat de încrederea şi preţuirea acestuia, recunoscută şi afirmată prin cuvinte nemuritoare: „Augustin Bunea a fost o glorie a culturii româneşti de dincolo. Istoric desăvârşit, care a pus bazele studiilor critice privitoare la istoria românilor din Ardeal, orator fără pereche, scriitor dintre aceia cu care românii de dincolo îşi fac cinste…”.
Biroul de presă

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.

Rugăciune pentru beatificarea episcopilor greco-catolici martiri

Rugăciune pentru beatificarea episcopilor greco-catolici martiri

Caută ştire:

Anul: 2017 » Eveniment: Deschiderea festivă a anului şcolar 2017-2018 » Titlu: 23370.jpg

Anul: 2017
Eveniment: Deschiderea festivă a anului şcolar 2017-2018
Titlu: 23370.jpg